Parliamentary debates

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Declaraţie politică: "Secretele mafiei din presa ieşeană".

În Iaşi, de ani de zile, observatorii obiectivi ai peisajului publicistic pot constata că se practică două moduri de a face presă.

Prima manieră este aceea civilizată şi, în general, echidistantă, aceasta caracterizează, în linii mari (cu excepţii mici şi nesemnificative, care, de fapt, confirmă regula), 7 din cele 8 cotidiene ieşene.

Cealaltă manieră este a şantajului şi minciunii, a turnătoriei şi diversiunii, a mediocrităţii şi infamiei - aici "Ziarul de Iaşi" are monopolul. Nu este săptămână lăsată de la Dumnezeu în care mafioţii mass-mediei ieşene să nu strecoare, pe cearşafuri de ziar, dar şi în subsoluri de pagină, pastile otrăvite. În privinţa ultimei metode, sub aparenţa unor bârfe de ... maximă credibilitate (da, ştiu, e un oximoron, dar ce să-i faci dacă prostia nu doare!), se plătesc poliţe şi se creează diversiuni atât de ordinare şi de halucinante pe care, dacă le-am lua în serios, am crede că judeţul e în pragul războiului civil. De ani de zile, aceşti inşi care şi-au permis să-şi aroge rolul de formatori de opinie - iar interesele tribale ale unora i-au ajutat să-şi împlinească scopul - văd peste tot intrigi, săpături, focare de conflict, lupte fratricide, sforării, maşinaţiuni subterane şi altele asemenea.

Niciodată în "Ziarul de Iaşi" (moştenitor ideologic, chiar dacă nu legal, al "Monitorului de Iaşi", care, între timp, şi-a găsit alţi editori, mai cinstiţi decât cei dinainte) nu au fost prezentate alte puncte de vedere decât cele care serveau ţelurilor clanului care editează cea mai citită publicaţie din Iaşi.

Chiar dacă nu au tirajul pe care îl declară (11.000-13.000 de exemplare), supraestimat pentru a urca preţurile la publicitate, ştiu din surse sigure că tipăresc, totuşi, aproximativ 7.000 de bucăţi pe zi, ceea ce nu e de neglijat. Dacă aş spune că "Ziarul de Iaşi" a fost cel mai înverşunat adversar al PRM, din mass-media ieşeană, de fapt singurul duşman autentic, care a acţionat permanent cu o precizie de metronom, pentru compromiterea sau boicotarea noastră, aş săvârşi un truism. Ieşenii care sunt la curent de ani de zile cu politica editorială a cotidianului respectiv, cunosc această realitate incontestabilă. Dar nu acesta este fondul problemei.

Ceea ce mă preocupă este cârdăşia dintre mafia politică şi mafia presei din Iaşi, asupra căreia am insistat şi cu alte prilejuri, dar astăzi voi prezenta anumite date în premieră absolută. Pofta mi-a fost deschisă de un săptămânal central, care nota zilele trecute că Bogdan, fiul senatorului Ion Solcanu, "ieminentul derector" de PSD, a făcut cu SNCFR o afacere necurată, din care a obţinut cam 200.000 de dolari. Mai precis, a luat din străinătate licenţa programului "Routes" pentru dirijarea traficului feroviar din România şi, imediat, a vândut-o mai departe singurului client de pe piaţă, care era, normal, Societatea Naţională de Căi Ferate. Firma buclucaşă este S.C. "The Red Point" S.A. (Cod Fiscal 14172456). Aici, investigaţiile ziariştilor din presa centrală se opresc, dar merg eu mai departe şi completez acest puzzle. Societatea comercială amintită, a cărei denumire ar însemna, într-o traducere literală "Punctul Roşu" (acela făcut de cătarea de la puştile cu lunetă pe corpul-ţintă!), îl are ca acţionar principal pe Bogdan Solcanu, cu 44%, dar şi Cezar Caluschi (unul din grangurii de la "Ziarul de Iaşi") deţine 8%. Celorlalţi 4 acţionari le voi da doar iniţialele şi procentele, pentru că identitatea lor nu are legătură cu firul argumentaţiei mele din prezentul material: A.U. (20%), C.N.(4%), E.M.C.(4%), V.C.(20%).

Mai important este că firma "The Red Point" nu s-a rezumat la afacerea cu software-ul de care aminteam anterior. Mult mai bănoasă chiar şi decât tragerea acelui tun impresionant a fost furnizarea, de către Bogdan Solcanu, prin firmele sale, a unor mari cantităţi de marfă către SNCRF. Valoarea totală depăşeşte 100 de miliarde lei, sumă astronomică, prin plata căreia se devalizau conturile unei societăţi de stat care, chiar atunci concedia mii şi mii de salariaţi. Mai mult, din produsele vândute cu forţa Căilor Ferate, au făcut parte şi o mulţime de "ciocane mari" şi "ciocane mici" (mi s-a explicat că e vorba de acele instrumente cu care este verificată starea tehnică a roţilor vagoanelor), cărora li s-a mărit artificial preţul, înainte de furnizare, de circa 300 de ori!!!

Pare incredibil, nu-i aşa? Ca să-i dăm o veste şi mai bună senatorului Solcanu (care pozează în om cinstit, dar, vai, ce bine ştim că aparenţele înşeală!), îl anunţăm pe această cale că aceste aspecte infracţionale şi multe altele sunt deja cercetate de către lucrătorii Direcţiei Economice a Parchetului Naţional Anticorupţie, unde documentele revelatoare au venit pe filiera Blănaru - S.I.P.I. (fosta "Doi şi-un sfert"), unde tronează cunoscutul general Virgil Ardelean, zis "Vulpea". Porecla şi-a căpătat-o de la obiceiul bizar de a merge prin ţară deghizat, atunci când se întâlneşte cu şefii de rezidenţe, pentru a culege informaţii despre afacerile necurate ale demnitarilor PSD-işti, aşa cum s-a întâmplat, de altfel, şi la Iaşi.

Din datele pe care le deţinem, Solcanu nu este singurul parlamentar ieşean al puterii care a intrat în vizorul lui Ardelean, generalul făcându-şi deja un "tabiet" din stocarea de dosare compromiţătoare în vederea folosirii lor ulterioare, în scopurile pe care, desigur, le bănuiţi. Ce nu ştie "Vulpea" (sau, poate, nici n-o interesează) este că asociatul lui Bogdan Solcanu, mafiotul de presă Cezar Caluschi, are cam 23 de firme (am zis "cam", pentru că, în timp ce eu scriu acest material, e posibil să mai fi înfiinţat vreuna, depăşind numărul precizat!). la una dintre ele, (S.C., Oameni şi Companii S.R.L., Cod Fiscal 13611073), este partener cu nimeni altul decât "onorabilul" fost primar, Constantin Simirad; este exact firma care editează publicaţiile "Oameni şi Companii" şi "Revista Naţională de Administraţie Publică", ambele cu groasă finanţare de la oligarhia puterii, dar şi din bani publici.

Dacă "marele" Caluschi s-a împopoţonat cu titlul de "preşedinte", "modestul" Simirad s-a mulţumit cu acela de "director onorific", dar tot aşa de profitabil ca primul. Să mai devoalăm una-alta şi despre alte trompete monitoriste ale "Ziarului de Iaşi". De pildă, aflăm că intelectualul rasat Alexandru (Andi) Lăzescu, director şi mentor, are, pe lângă alte învârteli, şi o firmă de montat centrale termice. Jenant, dar nu atât de jenant ca fratele redactorului-şef Toni Hriţac (Marcel Hriţac) care, după ce, ca un vechil de tip nou, a încercat să-l stoarcă de bani pe Vasile Ciobanu (proprietarul "National Bere Holding", cel care a preluat şi Fabrica de Bere "Zimbru" din Iaşi), a fost pus pe liber, pe bună dreptate, în cele din urmă!

De remarcat că, pentru a le reuşi malversaţiunile cu berea, cei de la "Ziarul de Iaşi" au făcut echipă cu un tip extrem de dubios din Medgidia (pe nume Rădăuceanu, dacă memoria nu ne joacă feste), care a stat destul timp pe gratis la fosta Casă de Oaspeţi a lui Ceauşescu, fără a plăti nimic, a păcălit autorităţile locale, a ieşit un scandal imens, în fine, povestea e mai lungă ... Cert este că Marcel Hriţac, din jaful practicat la "Zimbru", şi-a ridicat vilă în Bucium, cartierul de lux al Iaşilor, de la intrarea dinspre Vaslui. Şi, dacă tot ne ocupăm de legăturile PSD cu mafia presei ieşene, să spunem că preluarea de către Dănuţ Prisecariu (afacerist prosper, copil de casă al lui Solcanu despre care am mai vorbit) a pachetului majoritar, de 54%, din acţiunile S.C. Alimentara S.A. (Cod Fiscal 1961377), la sfârşitul anului 2000, s-a făcut prin cumpărarea a 6% de la Andi Lăzescu, tot a 6% de la Cezar Caluschi şi a 14% de la S.C. Media Services & Information S.R.L. (care, aţi intuit bine, tot a mafioţilor de presă era!). Sună cunoscut, nu-i aşa? Ce simbioză parazitară perfectă ... Numai în 2002, cifra de afaceri a S.C. Alimentara S.A. a fost de peste 202 miliarde lei! Şi, astfel, toată lumea e mulţumită. Adică, nu toată lumea, doar Solcanu, Prisecariu şi cei de la "Ziarul de Iaşi", dar aţi uitat că pentru ei restul lumii nu contează?! Şi n-am zis nimic (încă!) despre locuinţele sociale date ilegal de Simirad hingherilor de presă de la acelaşi trust, în preistoria relaţiei lor de prietenie reciproc avantajoasă.

Şi n-am zis nimic că din aceeaşi cloacă s-au ridicat şi Alina Mungiu şi Irina Radu, şi Ovidiu Şimonca, şi atâtea alte personaje sinistre care au murdărit mass-media centrală, pătând, din păcate, imaginea oraşului Iaşi şi a Moldovei în ansamblu.

Şi n-am zis nimic, dar o facem acum, despre bomba bombelor: mafioţii de presă de la "Ziarul de Iaşi" sunt hotărâţi să înstrăineze publicaţia!!! Deşi poate părea ciudat că, acum, înainte de alegeri, când se ştie, se scurg bani destui către presă, informaţia este strict autentică. Iată şi preţul: până acum o lună, voiau minim 1.250.000 de dolari, dar, ulterior, au scăzut la 700.000 dolari. De ce dau bir cu fugiţii şantajiştii de presă din Iaşi, cei care au făcut avere dintr-un domeniu în care intraseră cu buzunarele goale, numai o explicaţie poate exista: s-au lăcomit prea mult şi, acum, simt că au intrat într-o fundătură, unde îi aşteaptă câteva procese penale răsunătoare. Un sfârşit cum nu se poate mai potrivit pentru o farsă care durase prea mult. Modus în rebus est.