Parliamentary debates

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Zilele acestea am fost surprins, şi nu neapărat într-un mod plăcut, de planurile de dezvoltare a municipiului Bucureşti propuse de administraţia locală şi susţinute financiar atât de bugetul local, cât şi de fonduri de la instituţii centrale.

Cu toate că perspectiva unor drumuri încăpătoare menite să fluidizeze traficul, a unor construcţii moderne de locuinţe şi a unor arene sportive la standarde europene mă bucură nespus, acest sentiment dispare brusc în momentul în care îmi sunt prezentate eforturile şi constrângerile pe care trebuie să le suport eu, ca locuitor al Bucureştiului.

Astfel, în modul în care sunt planificate, acţiunile mai sus menţionate transformă bucureşteanul într-un dublu plătitor pentru fiecare realizare a autorităţilor locale: o dată prin taxele şi impozitele achitate şi în al doilea rând prin costurile suplimentare de timp şi bani pe care le determină aglomeraţia şi blocajele determinate de aceste lucrări.

Să luăm spre exemplu situaţia dezvoltării infrastructurii în municipiul Bucureşti, un program absolut necesar pentru transformarea capitalei României într-o capitală europeană. Acest program, prin modul în care a fost demarat şi în care se implementează a devenit de multă vreme un motiv de supărare şi de stres.

Cu toţii suntem de acord că infrastructura Bucureştiului este învechită şi că nu mai face faţă numărului mare de autovehicule, însă de aici şi până la a fi în totalitate de acord cu decizia administraţiei locale de a închide sectoare întregi de drum care transformă traficul din oraş în calvar este un pas destul de mare. În timp ce în ţările membre a Uniunii Europene, autorităţile caută permanent soluţii astfel încât să eficientizeze permanent serviciile oferite şi să încurce cât mai puţin cetăţenii în activităţile zilnice, în România pare a fi exact invers.

Încă nu am înţeles de ce în Bucureşti, o capitală la fel de aglomerată ca multe din capitalele europene nu se lucrează noaptea, pe porţiuni mai restrânse şi mai eficient sau, în cazul în care lucrarea cere închiderea totală, de ce nu sunt identificate, marcate şi aduse la cunoştinţa populaţiei soluţiile alternative de deplasare?

Doresc să atrag atenţia autorităţilor locale că este necesară schimbarea modului de îndeplinire a responsabilităţilor publice şi că Bucureştiul, în calitatea sa de capitală europeană, are nevoie de o administraţie care gândeşte şi funcţionează european.

Înainte de a încheia aş mai dori să menţionez o problemă care la momentul de faţă mi se pare eronat abordată, şi anume reabilitarea din bani publici a arenelor sportive. Suntem cu toţi conştienţi de faptul că România are nevoie de arene sportive moderne care să poată găzdui competiţii la standarde europene, însă ca acest lucru să se realizeze acum şi din bani publici este incorect faţă de cetăţeni şi faţă de priorităţile acestora.

Subliniez faptul că fondurile publice trebuie îndreptate către proiecte care să corespundă agendei populaţiei şi nu alocate în mod direct reconstrucţiei de stadioane. Pentru acest tip de proiecte pot fi găsite soluţii alternative de susţinere din partea statului, însă fără a implica banii publici.

Pentru ca aceste situaţii să fie ameliorate sau chiar evitate solicit prefecţilor ca prin aparatul propriu să monitorizeze mai atent modul în care primarii şi consiliile locale gestionează proiectele locale astfel încât acestea să fie gestionate în favoarea cetăţeanului.

Vă mulţumesc,