Parliamentary debates

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

"2007 - anul european al egalităţii de şanse pentru toţi"

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene recunoaşte dreptul tuturor cetăţenilor la nediscriminare, egalitatea fiind dintre valorile centrale ale Uniunii Europene. În scopul de a insufla un elan nou luptei pentru o adevărată egalitate, 2007 a fost numit "Anul european al egalităţii de şanse pentru toţi".

Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi presupune luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, de sex feminim şi tratamentul egal al acestora. Domeniile în care se aplică măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea discriminării directe şi indirecte după criteriul de sex sunt cele ale muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, participării la decizie, precum şi altele, reglementate prin legi specifice. Conform legislaţiei în vigoare este interzisa discriminarea după criteriul de sex atât directă - adică tratamentul mai putin favorabil aplicat unei persoane, dupa criteriul de sex, decât acela care este, a fost sau va fi aplicabil unei alte persoane aflate într-o situatie comparabilă - sau cea indirectă - adică situaţia în care prevederi, criterii sau practici, aparent neutre, ar pune persoane de un anumit sex într-un anumit dezavantaj, în comparaţie cu persoane de sex opus.

În România, instituţia însărcinată cu implementarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi a politicilor în domeniu este Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, care funcţionează din aprilie 2005.

Mişcarea de emancipare a femeilor are rădăcini în trecut. Acestea au început să se facă auzite în secolul XVIII în Statele Unite, iar în secolul următor în Marea Britanie. Femeile anglo-saxone au cerut să aibă drept de vot şi au solicitat schimbarea legilor referitoare la căsătorie şi divorţ. Secolul XX, mai ales ca urmare a războaielor mondiale care, ţinând bărbaţii departe de casă, au determinat femeile să îşi asume ocupaţii considerate până atunci masculine, a adus un plus de energie mişcării feministe şi a determinat apariţia celor mai influente mişcări pentru egalitate: feminismul liberal şi mişcarea de eliberare a femeilor.

Feminismul liberal, pornind de la dorinţa de a câştiga drept de vot pentru femei, a încercat apoi să distrugă prejudecăţile şi discriminarea în educaţia, drepturile civile şi căsătoria din acele vremuri. Teoretic, aceste piedici determinau femeile să aibă mai puţine drepturi şi şanse şi constituiau obstacole în calea afirmării şi împlinirii profesionale a femeilor. Scopul declarat al feministelor liberale a fost schimbarea legilor şi obţinerea egalităţii de şanse în aceste domenii, ele fiind primele care au luptat pentru egalitatea celor două sexe în drepturi şi şanse şi în a obţine remuneraţie egală pentru muncă egală.

S-au făcut paşi mari de-a lungul timpului, însă statisticile dovedesc care arată un dezechilibru evident la nivelul UE între femei şi bărbaţi, mai ales pe piaţa muncii. În 2004, rata ocupării forţei de muncă de către femei era de 55,7%, comparativ cu 70,9% pentru bărbaţi. Totodată, menţinerea femeilor în activităţi considerate drept potrivite acestora constituie un fenomen care a crescut în 2004 la 25,4%. În ceea ce priveşte salarizarea, în Uniunea Europeană principiul este de egalitate pentru aceeaşi muncă depusă. Cu toate acestea, diferenţa de salarizare există şi este evidentă şi în noua formulă a Uniunii Europene, mai ales în sectorul privat. Excluderea socială şi sărăcia au un risc mai ridicat în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor în speţă la vârste înaintate. Prezenţa femeilor în poziţii de decizie evoluează încet şi inegal pe teritoriul Uniunii, nordul fiind mai liberal în acest sens decât sudul continentului.

Conform "Raportului global asupra discriminarii între sexe" din 2006, publicat de Forumul Economic Mondial, egalitatea completă între bărbaţi şi femei rămâne încă la nivel de deziderat. Din 115 ţări incluse în clasament, România se claseaza pe locul 46, cu acelaşi punctaj ca Ucraina, Uganda şi Trinidad-Tobago. De remarcat că Republica Moldova este clasată pe locul 17.

România stă bine la capitolul educatie şi sănătate. În schimb, avem un nivel scazut în privinţa reprezentării politice a femeilor, iar în ce priveşte salarizarea, în profilul de ţară al României, autorii arată că, în cazul unor funcţii egale, raportul între salariul unei femei şi salariul unui barbat este de 0,64.

Raportul mai precizează că nici o ţară n-a eliminat diferenţa de şanse dintre bărbaţi şi femei.

În România, discriminarea e încă destul de răspândită, mai ales în mediul rural, unde, conform Barometrului rural 2006:

• 69% dintre respondenţi consideră că o mamă care lucrează poate fi la fel de grijulie faţă de copiii ei ca şi una care nu lucrează;
• 71% cred că cea mai bună modalitate pentru ca o femeie sa devină independentă economic este un loc de muncă;
• 63% au raspuns că studiile universitare sunt în mai mică masură importante pentru femei;
• 62% sunt de părere că bărbaţii conduc mai bine afacerile decât femeile.

În ceea ce priveşte reprezentativitatea pe scena politică românească, în parlament, raportul este 11% femei - 89% bărbaţi, iar la nivel ministerial de 13% femei - 87% bărbaţi.

Celor 11% dintre colegele noastre şi celor 3 doamne ministru, reprezentând cei 13% la nivel ministerial doresc să le transmit un apel pentru responsabilitate politică şi socială, un apel prin care le îndemn să conştientizeze importanţa poziţiilor ocupate în ochii tuturor cetăţenilor şi mai ales ai femeilor pe care le reprezintă şi cărora le pot da un exemplu de conduită şi profesionalism.

Şi pentru că suntem în aceste zile de martie, când femeile sunt în centrul atenţiei, vreau să urez tuturor femeilor din România multă sănătate, putere şi perseverenţă, să îşi aleagă mereu scopuri înalte şi să lupte pentru a le îndeplini.

Vă mulţumesc.