Parliamentary debates

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Interlopii şi decizia Schengen"

Oricât de mult am încerca să găsim explicaţii asupra întârzierii aderării ţării noastre la spaţiul Schengen, cred cu putere că pierdem din vedere şi unele aspecte care pun sub semnul întrebării eficienţa instituţiilor noastre în relaţie cu activităţile de crimă organizată.

"Pietroi" sau "Butoane", "Clămparu" sau "Sportivii" au devenit deja branduri de infracţionalitate, care nu îngrijorează doar cetăţenii români, ci întreg spaţiul european.

Filiere de furt, de trafic de persoane, tinere sau copii, trafic de stupefiante sau arme, reprezintă obiectul de activitate al acestor grupuri infracţionale, care în faţa neputinţei justiţiei s-au consolidat şi mai mult.

Zilele trecute, mass-media europeană a prezentat un reportaj fără precedent asupra unuia dintre personajele cele mai temute ale criminalităţii europene, Clămparu. Teama pe care a instaurat-o acest infractor în ţări precum Spania sau Italia îi face pe cetăţenii străini să afirme că "Al Capone" a fost un mic infractor de cartier în comparaţie cu acesta.

Mii de fete tinere, amăgite cu iluzia unei vieţi mai bune, au ajuns sclave sexuale în mâinile călăilor, vândute sau umilite mai ceva ca în Evul Mediu timpuriu.

În condiţiile în care astfel de grupări infracţionale prosperă şi simpla încarcerare a "şefului" nu presupune destrămarea grupului, nu trebuie să ne mirăm că Europa ne priveşte cu scepticism.

Nici în interiorul ţării clanurile interlope nu au mers la mănăstire să se pocăiască. Dimpotrivă! Casele pierdute ca urmare a activităţilor de cămătărie, reţelele de furt al autovehiculelor de lux, prostituţia sau traficul de narcotice nu au avut prea tare de suferit în ultimul timp.

Insecuritatea cetăţeanului român, în relaţie cu cei pentru care legea nu există, a crescut, iar potenţa financiară la care au ajuns aceste grupări cred că ar trebui să pună pe gânduri toate instituţiile abilitate ale statului român.

Nici instanţele de judecată româneşti sau din străinătate nu trebuie să scape de responsabilitate atunci când un infractor, care nu numai că a săvârşit fapte cu intenţie, dar a şi coordonat acţiunea unor grupări organizate, atunci când se vede încolţit în faţa instanţei doreşte să dovedească lipsa facultăţilor mintale sau alte dizabilităţi, în ciuda tuturor evidenţelor.