Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vreau vot deschis"

Constituţia României nu conferă parlamentarilor imunitate pentru faptele penale, aceasta a fost stabilită doar în Statutul deputaţilor şi senatorilor, care prevede o dublă barieră de protecţie în faţa justiţiei, constând în acordul Camerei din care fac parte şi votul secret.

Proiectul meu prevede eliminarea imunităţii parlamentare în cazurile penale, acordul Camerei din care fac parte fiind scos dintre condiţiile necesare pentru începerea urmării penale, prin abrogarea alin. (2) al art. 21, precum şi a votului secret prevăzut în alin. (4) al art. 24 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.

Mai precis, alin. (2) al art.72 din Constituţia României, care se referă la imunitatea parlamentară, nu prevede nicăieri că pentru începerea urmăririi penale, trimiterea în judecată a deputaţilor şi senatorilor să fie necesar şi acordul Parlamentului, ci doar precizează că acest lucru se face de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În schimb, prin Statut, adică Legea nr.96/2006, parlamentarii au creat o dublă barieră împotriva justiţiei, constând în acordul Camerei din care fac parte şi votul secret. Detaliind, vedem că alin. (2) al art. 21 precizează cât se poate de clar că imunitatea parlamentară poate fi ridicată numai de Camera din care deputatul sau senatorul face parte, iar alin. (1) al art. 23 impune pentru reţinere şi arestare atât încuviinţarea Camerei, cât şi ascultarea parlamentarului. Pentru ca omerta să fie perfectă, alin. (4) al art. 24 impune votul secret, permiţând atât solidarizarea infractorilor, cât şi clamarea unui tip de vot, deşi în realitate au votat pe dos.

Aşa s-a ajuns ca în cel puţin patru cazuri majoritatea parlamentarilor să refuze să aprobe începerea urmăririi penale a aleşilor, pe numele lor de parlamentar Vosganian, Borbely, Dobre şi Chiţoiu, aşa cum a refuzat şi ridicarea imunităţii în vederea arestării altor doi deputaţi: Cosma şi Stan.

Asigurarea imunităţii celor suspectaţi de corupţie nu a rămas fără menţiuni negative. Parlamentul este considerat drept o instituţie care împiedică independenţa justiţiei în raportul UE privind corupţia din cele 28 de state care încalcă statul de drept, în raportul MCV, şi care nu respectă standardele statului de drept, în raportul Departamentului de Stat.

Consecinţele negative nu s-au lăsat aşteptate. Prin protejarea corupţiei statul român este discreditat, iar eforturile de intrare în Schengen, spre binele cetăţenilor şi al economiei, sunt sortite eşecului.

În aceste condiţii, proiectul meu de lege prevede ca pentru parlamentarii suspectaţi de corupţie să nu mai fie necesar avizul Camerei din care provin, atât pentru începerea anchetei, cât şi a urmăririi penale, iar votul să fie deschis pentru reţinere şi arestare.

Concret, prin acest demers legislativ va rămâne în vigoare doar imunitatea pentru opiniile politice, prevăzută în art. 22.

Având în vedere argumentele prezentate, pentru ca Parlamentul să nu mai obstrucţioneze actul de justiţie, vă solicit adoptarea acestui proiect de lege.