Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

România este pe cale să perfecteze un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, fără prea multe comentarii din partea Guvernului şi doar cu câteva reacţii palide din partea patronatelor şi sindicatelor.

Documentul reeditează într-o manieră mult mai dură vechile reţete soldate cu răsunătoare eşecuri în ţări ca Argentina sau Rusia, dar pe care Fondul Monetar Internaţional se încăpăţânează să le considere sănătoase pentru economie. Angajamentele asumate de ministrul Mihai Tănăsescu la Washington nu diferă foarte mult de cele din anii 2003, 2002 sau 2001.

România este îndemnată "să menţină disciplina fiscală şi salarială", să "accelereze privatizarea în energie şi a întreprinderilor de stat în general" şi să continue cu disponibilizare a zeci de mii de oameni.

Fiecare dintre aceste recomandări seci nu ajută "bolnavul" (economia), ci îl ţintuiesc mai abitir la pat. Dacă vor fi aplicate ad-litteram, reţetele Fondului ar putea pune definitiv la pământ şi ceea ce începuse să se mişte în economie.

Astfel, dincolo de efectele speciale ale îngheţării salariilor, la care se adaugă cei 20.000 de şomeri planificaţi pentru acest an şi previzibilele scumpiri aduse de privatizarea societăţilor din energie, Fondul a impus Guvernului să limiteze deficitul bugetar la 2,1 la sută şi să elaboreze un nou act normativ care să limiteze drastic piaţa creditelor de consum.

Să ne amintim că, în primul an de mandat, premierul Adrian Năstase îşi propune să convingă F.M.I.-ul să fie de acord cu un deficit bugetar de 4,5 la sută, condiţie absolut necesară pentru relansarea investiţiilor în infrastructură. Disputa în jurul acestui subiect a continuat de atunci un an, câştigător fiind - mereu - Fondul Monetar.

Subiectul fiscalităţii, cea care ţine în loc economia, este tratat colateral în documentele ce urmează a fi semnate cu F.M.I. Cele două mici referiri la reducerea taxelor (pe salarii şi profit) nu se vor aplica după estimări, acum, când e nevoie, ci în următorii doi ani.

De altfel, procentul reducerilor este derizoriu, nu mai mult de 5 - 6 la sută, iar ceea ce se va da cu o mână se va lua cu alte zece, Fondul prevăzând apariţia sau majorarea altor impozite.

Cu alte cuvinte, economia va fi sufocată şi pe viitor de chingile dobânzilor şi taxelor mari, fiind lipsită exact de acele instrumente ce-i pot asigura o creştere sănătoasă.

Poate că unii funcţionari din Washington n-au aflat că reducerea taxelor e utilizată cu succes şi de noii membri ai Uniunii Europene, care vor astfel nu doar să-şi menţină în viaţă propriile întreprinderi, ci să şi atragă cât mai mulţi investitori străini.

Această politică a taxelor mici nu numai că nu e criticată, ci e încurajată de Comisia Europeană, Bruxelles-ul considerând că aceste politici vor încuraja competitivitatea economiei Uniunii Europene.

F.M.I., alături de "sora" sa, Banca Mondială, a învăţat, totuşi, ceva din experienţa anilor 1996 - 2000 (din România) sau a crizelor dure pe care le-au provocat în America Latină.

Din păcate, nu e vorba de o evoluţie în sens pozitiv, ci de una oarecum perversă, instituţiile amintite în arta de a ascunde sub preş sărăcia şi eventualele conflicte sociale încă înainte ca acestea să izbucnească. Este vorba de acceptarea unor măsuri ce nu aduc soluţii pe termen lung şi mediu, ci doar temperează sau amână deznodămintele: programele de acordare a unor plăţi compensatorii pentru cei disponibilizaţi, ce au "topit" doar în România câteva sute de milioane de dolari, fără a avea efecte "sănătoase" asupra economiei. Sau de generozitatea manifestată de F.M.I. faţă de Bucureşti, prin faptul că a aprobat pentru 2004, fără prea multe comentarii, alocarea celui mai mare "buget social" din ultimii ani - de aproape 9000 de miliarde de lei. Aceşti bani vor ajuta milioane de români să-şi asigure hrana sau să treacă iarna cu bine, dar nici un leu nu va ajuta companiile să trăiască într-un mediu fiscal mai puţin împovărător şi nu va contribui la vreo reducere a şomajului.

Deşi ştim foarte bine realităţile lumii în care trăim şi că absenţa unui acord cu F.M.I. închide multe "porţi" pe pieţele financiare este de reproşat menţinerea unor reţete neschimbate de ani de zile, ale căror rezultate întârzie să se vadă.