Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Lecţia elveţiană"

În urmă cu câteva zile, o delegaţie formată din 24 de primari din toate partidele parlamentare a participat la un seminar pe probleme de administraţie locală în Elveţia, la invitaţia "Comitetului Helsinki Elveţia".

Prin discuţiile avute cu primarul oraşului Hârşova din judeţul Constanţa, Ionel Chiriţă, participant la acest seminar, am putut să aflu câteva amănunte despre sistemul elveţian de administraţie locală şi care sunt diferenţele acestuia faţă de cel din România: Consiliul Local poartă denumirea de Parlament, iar modalitatea de alegere este votul proporţional, nominal din listă. Partea de executiv (primarul) este aleasă prin vot liber, pe buletine de vot albe pe care sunt scrise numele celor ce candidează.

Există regulemente de organizare şi funcţionare la nivel local ce se numesc Constituţii locale şi sunt votate prin referendum şi care pot fi diferite de la o comunitate la alta. Consilierii locali (parlamentarii) şi primarul pot candida de maxim 3 ori, fapt ce sporeşte interesul populaţiei pentru viaţa polică şi implicarea în aceasta.

Administraţia locală subordonează poliţia, sistemul de învăţământ, serviciul de pompieri, unii dintre ei voluntari, şi sistemul de sănătate, toate acestea fiind finanţate din fonduri locale. Poate este necesar ca şi în România să fie preluate unele dintre aceste servicii, cum ar fi poliţia comunitară şi în special serviciile de evidenţa populaţiei, ordinea şi liniştea publică, circulaţia rutieră precum şi sistemul de apărare civilă în cazuri de criză şi, de ce nu, înfiinţat un serviciu de pompieri la nivel local, mai ales în oraşele aflate la o distanţă mare de municipiul reşedinţă de judeţ. Cu siguranţă, dacă aceste servicii existau la nivel local, pagubele inundaţiilor ar fi fost mai mici.

Sistemul de învăţământ elveţian, sistem ce există de altfel în mai multe ţări din Uniunea Europeană, creează încă de pe băncile şcolii oameni bine pregătiţi pentru diverse meserii cerute de piaţă prin faptul că există şcoli profesionale în care elevii au cursuri teoretice o zi pe săptămână, iar restul de 4 zile sunt angajaţi la mici întreprinzători locali sau fermieri, cu contract de muncă, ceea ce le conferă posibilitatea de a părăsi sistemul de învăţământ cu experienţă acumulată în producţie şi le facilitează găsirea unui loc de muncă.

În vederea integrării în structurile Uniunii Europene ar trebui să nu mai inventăm sisteme sau structuri care nu pot fi benefice pe termen lung, ci să preluăm modelele existente la nivel european care şi-au dovedit eficienţa şi durabilitatea.