Parliamentary debates

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

"Legea Ticu şi Legea lustraţiei - două acţiuni care atentează grav la siguranţa naţională a României"

Doamnelor şi domnilor deputaţi, doresc să vă prezint unele aspecte de principiu prin care să demonstrez că aceste acţiuni contravin grav siguranţei naţionale, şi anume:

Orice ţară din lume, indiferent că se numeşte România, SUA, Rusia, Franţa, Anglia, China sau Bangladesh, are nevoie de servicii de informaţii, ele fiind apreciate pretutindeni ca fiind un rău necesar. Într-adevăr, ele reprezintă sistemul imunitar al unui stat, pentru că aşa cum în corpul omenesc există anticorpi prin care organismul luptă pentru a elimina microbii cauzatori de boli, tot aşa un serviciu de informaţii luptă pentru a depista, contracara şi anihila duşmanii unei ţări, fie că acţionează din interior, fie că o fac din exterior.

Ceea ce vin acum să facă aceste două acte normative nu reprezintă altceva decât anihilarea acestor anticorpi.

Mai precis, toate serviciile de informaţii, de la începuturi şi până astăzi, indiferent de evoluţia mijloacelor tehnice, s-a bazat pe lucrul cu oamenii. Altfel spus, principalul mijloc de lucru al oricărui serviciu secret, fie că s-a numit S.S.I., Securitate, S.R.I. sau S.I.E., Mossad, C.I.A., F.B.I., M.I.5 sau M.I.6, K.G.B. ori F.S.B., a fost şi rămâne munca cu agentura, adică cu informatori şi colaboratori sau orice altă denumire ar avea în nomenclatura proprie a serviciilor respective persoanele care furnizează informaţii. Aceştia reprezintă baza sau sursa oricăror informaţii în identificarea, cunoaşterea şi prevenirea oricăror fapte de natură să aducă atingere siguranţei naţionale. Or, ceea ce se doreşte să se realizeze prin intermediul acestor două acte normative nu este altceva decât limitarea sau chiar distrugerea acestei metode clasice de culegere de informaţii, pentru că nicăieri nu se face diferenţa necesară şi obligatorie între furnizarea de informaţii de siguranţă şi delaţiunea murdară, condamnabilă în orice regim.

La ora actuală, în condiţiile în care toată ziua bună ziua, pe mai toate canalele media, nu se vorbeşte altceva decât despre informatori, colaboratori, deconspirare etc., este foarte greu pentru orice ofiţer de informaţii încadrat în serviciile secrete ale ţării să mai utilizeze acest mijloc de muncă specific. A devenit aproape imposibil să se mai apeleze la unii agenţi mai vechi şi foarte buni, care sunt încă activi, în condiţiile în care ei sunt supuşi oprobriului public şi când stau în permanenţă cu sabia lui Damocles deasupra capului, temându-se că vor fi deconspiraţi, iar viaţa lor va fi în pericol. Nici regimul comunist al anilor 45-60 nu a procedat în acest fel cu foştii informatori ai S.S.I.-ului. Din contră, aceştia au fost preluaţi de la foştii ofiţeri şi folosiţi în continuare în munca de informaţii. Iar acum, ceea ce se întâmplă cu aceşti oameni care nu au făcut altceva decât să contribuie la apărarea ţării, este o adevărată tragedie.

Şi, în final, vine întrebarea firească: cine se teme de serviciile secrete române care erau cotate la un moment dat în topul instituţiilor de gen din lume? Nu cumva tocmai acele persoane care ştiindu-se cu musca pe căciulă şi cu anumite legături în rândul altor structuri informative decât cele naţionale doresc acum să le distrugă pe acestea din urmă, şi aşa decimate dacă nu din punct de vedere numeric cel puţin profesional?

Nu cumva există şi interese externe în promovarea acestor acte normative tocmai pentru ca România să se găsească într-un haos generalizat, astfel încât structuri de informaţii străine să promoveze în ţara noastră interesele politice şi economice ale ţărilor aparţinătore sau ale căror interese le susţin?

Cine are informaţia deţine puterea. Este o sintagmă bine cunoscută în lumea întreagă şi tocmai de aceea aceste acţiuni trebuie anihilate din faşă, iar structurile informative să fie refăcute şi coordonate, legal şi eficient, pentru apărarea ţării. Altfel ne vom trezi cât de curând că România nu va mai fi stat suveran şi independent, că nu va mai avea economie, iar deciziile nu se vor mai lua la Bucureşti, ci în alte capitale ale lumii, după cum un serviciu sau altul de informaţii, din alte ţări, va reuşi să-şi planteze oamenii în structurile de putere.

Iată de ce aceste două acte normative reprezintă efectiv un atentat grav la siguranţa naţională a României.