Parliamentary debates

Domnul Costică Macaleţi:

"Fără preoţi în localităţi botoşănene - inadmisibil!"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia cel puţin delicată din judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament. Mai precis, peste 20 de localităţi rurale din judeţul Botoşani sunt lipsite de preoţi din cauza imposibilităţii salarizării acestora.

În cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu cetăţenii în comunităţile locale am constatat că există un număr relativ mare de parohii de pe raza judeţului unde misiunea preoţilor este una imposibilă din cauza constrângerilor financiare.

Însuşi părintele protopop de Botoşani, preotul Lucian Leonte, prezentând poziţia clericilor, a declarat că judeţul se confruntă cu o criză de preoţi apărută pe fondul lipsei unei finanţări a posturilor de la bugetul de stat, dar şi pe fondul sărăciei din comunităţile rurale. Astfel, în localităţile de 50 până la 100 de familii, preoţii nu reuşesc să asigure din fondurile atrase de la enoriaşi nici măcar plata utilităţilor. Într-o astfel de parohie este imposibil ca un preot care merge acolo şi îşi face datoria să îşi realizeze măcar salariul. Unii sunt descurajaţi pentru că termină facultatea şi vor să se ducă să facă misiune, dar se confruntă cu aceleaşi dificultăţi: nu au cu ce să-şi întreţină familia.

Este o certitudine faptul că reprezentanţii Bisericii susţin pe bună dreptate că în foarte multe parohii din localităţi rurale preoţii nu reuşesc să beneficieze nici măcar de venituri la nivelul salariului minim pe economie. Situaţia a determinat chiar apariţia unor cazuri de preoţi sau soţii de preoţi plecaţi la muncă în străinătate.

Biserica a încercat prin mijloacele şi mecanismele sale să rezolve această problemă. Pentru ajutorarea unor astfel de parohii, Protopopiatul Botoşani a decis să creeze un parteneriat între acestea şi bisericile din marile localităţi, care deţin surse de finanţare. În baza acestui parteneriat, parohiile cu venituri excedentare sunt solicitate să susţină bisericile fără finanţare, fie plătind utilităţile acestora, fie salariul preotului.

Însă ne întrebăm, alături de cetăţenii a 20 dintre comunităţile rurale botoşănene, de ce Guvernul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, nu catadicseşte să asigure condiţii decente pentru reprezentaţii clerului care se ocupă de viaţa spirituală a locuitorilor respectivelor localităţi? Dacă Biserica a reuşit să identifice o soluţie de sprijin financiar de bază pentru preoţii din localităţile mai sărace cum este posibil ca reprezentaţii autorităţilor să nu contribuie cu nimic la acest efort? Sau, dimpotrivă, ar trebui să apreciem linia eforturilor "admirabile" ale autorităţilor de la Bucureşti care au început să cedeze unor presiuni de a limita educaţia religioasă în şcoli?