Parliamentary debates

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică: «Cât de mult cunosc politicienii sensul cuvântului "onoare"»

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Gesturi de onoare făcute în ultimii ani de către cei care sunt numiţi oameni politici, sau reprezentanţi ai sferei politice româneşti, indiferent că reprezintă un anumit partid sau nu în Parlament, sunt, dacă nu inexistente, în mod sigur foarte rare. A pune în aceste zile, în România, un semn de egalitate între politician şi noţiunea de onoare, ar fi, în opinia foarte multor cetăţeni ai acestei ţări, "un lucru contra naturii". Pentru această situaţie trebuie "să mulţumim" celor care de-a lungul a 15 ani postrevoluţionari dominaţi de culoarea roşie preluată din vechiul sistem comunist, l-au slujit şi continuă încă să-l slujească cu cinste.

Iată însă că în aceste zile am fost martorul unui gest de onoare făcut de către unul dintre personajele politice româneşti care s-au bucurat de un loc de cinste în rândul politicienilor cu multă popularitate şi credibilitate. Doamna Mona Muscă a făcut un gest, dacă nu mă înşel, unic în politica românească postdecembristă, plin de onoare, retrăgându-se din toate funcţiile pe care le deţinea în sfera publică, dar şi politică. Şi deşi spun că gestul ei este unul plin de onoare, mulţi sunt cârcotaşii ce stau pe la colţuri, comentând şi interpretând în diverse alte moduri gestul făcut de doamna Muscă. Dacă stau să privesc în urmă, la tot ceea ce am fost martor din 1989 până în 2004, nu pot să-i condamn. Viaţa politică românească din acea perioadă a fost atât de murdară, s-a adâncit din ce în ce mai mult în mocirlă, asta şi cu sprijinul unora care astăzi se mai află încă în acest Parlament, încât astăzi ne este foarte greu să credem că se mai pot face şi astfel de gesturi.

Doamna de care astăzi vreau să vă vorbesc este unul dintre puţinii oameni politici care a renunţat la tot, şi subliniez acest cuvânt, TOT ceea ce a deţinut în viaţa politică. Mulţi au fost şi vor mai fi cei care ar fi făcut orice pentru a rămâne în locurile călduţe pe care le au. Mulţi s-ar fi agăţat cu dinţii de ele, ar fi căutat portiţe de ieşire sau mai bine zis ar fi forţat portiţe de fofilare acolo unde nu era cazul şi ar fi făcut orice pentru a-şi păstra demnităţile.

Mulţi însă, poate prea mulţi, mai sunt încă astăzi în situaţia doamnei Muscă. Şi chiar în această instituţie. Mulţi sunt încă cei care nu vor să accepte faptul că vremurile lor au apus de mult. Că practicile cu care s-au ridicat, nu mai pot continua la sfârşit. Că a venit vremea să lase locul altora mai tineri.

Cel mai "bun" exemplu este cel al domnului Voiculescu, a cărui situaţie aş putea să spun că este similară cu cea a doamnei Muscă, poate însă cu "mici" diferenţe. Dosarele dânsului sunt mult mai groase. Mult mai voluminoase. Iar pietrele care-i atârnă de gât sunt mult mai grele. Are spatele însă asigurat datorită afacerilor în care este implicat şi a oamenilor pe care a reuşit să şi-i strângă în jur. Şi el are pe rolul Curţii de Apel Bucureşti o contestaţie împotriva deciziei CNSAS. Procesul este într-o fază avansată. Hotărârea pe care o aşteptăm va face să apară voci care vor invoca "exemplul Muscă" şi vor impune demisia acestuia din toate funcţiile deţinute. Sunt foarte curios însă care va fi metoda pe care o va pune în practică acest domn. Ceva mă face să cred că va fi alta decât cea a doamnei Mona Muscă, pentru că altfel îşi va pierde şi fotoliul din comisia parlamentară anti-Băsescu şi astfel nu-şi va mai putea duce războiul personal cu preşedintele ţării.

Un lucru este cert, doamnelor şi domnilor. Cetăţenii acestei ţări aşteaptă astfel de gesturi nu numai de la Dan Voiculescu. Aş putea să-l mai amintesc doar pe domnul Ion Iliescu. Ceea ce a făcut şi slujit dumnealui înainte de 1989, nici nu poate fi comparat cu ceea ce a făcut doamna Muscă. Şi cu toate astea, dumnealui mai are încă mult tupeu să iasă în faţa noastră şi chiar să ne dea sfaturi.

Şi iarăşi mă văd nevoit să revin la un cuvânt: onoare. Mulţi îl invocă, prea puţin îl aplică. Mă opresc însă aici. Spun doar că atât eu, ca şi orice cetăţean al acestei ţări, aştept gesturi similare şi din partea altor politicieni ce vor fi dovediţi printr-o sentinţă judecătorească definitivă că au făcut poliţie politică.

Vă mulţumesc.