Parliamentary debates

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Ziua Naţiunilor Unite şi Ziua Armatei Române, prilejuri de reflecţie asupra bugetului alocat apărării naţionale"

Stimaţi colegi,

Organizaţia Naţiunilor Unite s-a constituit oficial în 1945, la 24 octombrie, prin ratificarea Cartei ONU de către China, Franţa, Marea Britanie, SUA, URSS şi de către majoritatea semnatarilor acesteia. Din 1945, 24 octombrie reprezintă Ziua Naţiunilor Unite, anul acesta împlinindu-se 62 de ani de când, conform Cartei, ONU a reprezentat expresia determinării statelor membre de a preveni o nouă conflagraţie mondială, dezvoltarea relaţiilor de prietenie dintre naţiuni în baza respectării principiului egalităţii în drepturi şi autodeterminării naţiunilor, de a menţine pacea şi securitatea internaţională, de a promova şi încuraja respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie şi de a realiza cooperarea pentru soluţionarea problemelor sociale, economice, culturale şi umanitare cu care se confruntă omenirea.

Adunarea Generală a decis, la data de 14 decembrie 1955, primirea României în ONU, alături de alte 15 state. România participă într-o serie de comitete, organe şi programe din cadrul ONU, având astfel posibilitatea de a participa la procesul decizional din cadrul organizaţiei mondiale, cu influenţe asupra situaţiei internaţionale la nivel global şi în zone geografice apropiate. În toţi aceşti ani, România a contribuit activ la demersurile vizând consolidarea rolului ONU în gestionarea colectivă a relaţiilor internaţionale, precum şi la adaptarea organizaţiei la realităţile contemporane, şi totodată, prin multiplele sale organisme specializate din România, ONU reprezintă o sursă de susţinere a eforturilor ţării noastre, în această perioadă de transformări economice şi sociale profunde, ilustrând astfel principiile complementarităţii şi sprijinului reciproc pe care sunt fundamentate relaţiile dintre ONU şi statele membre.

Sărbătorirea anuală a Săptămânii Dezarmării, care începe în ziua aniversării înfiinţării Organizaţiei Naţiunilor Unite, a fost solicitată prin Documentul Final al Sesiunii Speciale a Adunării Generale din 1978 pe probleme de dezarmare, iar statele au fost invitate să sporească înţelegerea publică privind misiunile urgente de dezarmare, să sublinieze care sunt riscurile legate de arme şi nevoia de a înceta folosirea lor. Dezarmarea ocupă un loc aparte în eforturile ONU de promovare a păcii şi dezvoltării într-o lume mai protejată, organizaţia stabilind normele şi principiile multilaterale pentru dezarmare, punând astfel la dispoziţia ţărilor membre mijloacele necesare pentru formarea încrederii reciproce şi verificarea respectării acordurilor.

Menţinerea păcii este una din metodele ONU de a supraveghea conflictele care ameninţă pacea şi securitatea, până la găsirea soluţiilor politice adecvate, această inovatoare creaţie a ONU primind recunoaştere în 1988, când forţele de menţinere a păcii ale ONU au fost premiate cu premiul Nobel pentru Pace. Forţele de menţinere a păcii ale ONU folosesc forţele armate din mai multe ţări, care constituie o forţă multinaţională imparţială, soldaţii săi fiind instrumente ale păcii şi nu ale războiului. Participarea României la operaţiuni ONU de menţinere a păcii a evidenţiat eficienţa armatei române şi disponibilitatea politică a României de a se implica în activităţi militare multinaţionale pentru menţinerea stabilităţii internaţionale.

Şi pentru că săptămâna aceasta sărbătorim şi Ziua Armatei, pe data de 25 octombrie, zi de glorie şi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care armata română şi-a îndeplinit misiunea nobilă de a apăra unitatea naţionala şi integritatea teritorială a statului român, se cuvine să aducem un călduros şi pios omagiu tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat vitregia războiului pentru libertatea şi integritatea ţării noastre, dar, totodată, se cuvine să ne gândim şi la cei care astăzi servesc cu cinste patria, la militarii români aflaţi la datorie sub faldurile drapelului naţional, în ţară sau în misiuni externe.

Bugetul alocat Ministerului Apărării în anul 2008 trebuie să respecte principiul că orice stat civilizat, care pretinde respect pe plan intern, dar mai ales pe plan extern, trebuie să aibă o armată puternică şi bine dotată. Este momentul ca dotarea militarilor români, care în mare parte este depăşită fizic şi moral, să fie, într-un final, după 18 ani de aşteptări, înnoită şi modernizată. Militarii români, care mereu au fost alături de popor în situaţii extreme şi care participă în teatre de operaţiuni externe, sub egida NATO sau ONU nu trebuie să sufere de frig sau căldură datorită uniformelor inadecvate, nu trebuie să îndure în misiunile la care participă pentru că au înzestrări vechi şi neperformante.

Armata merită un buget care să o transforme într-o armată modernă, egală cu cele cu care se întâlneşte în teatrele de operaţiuni, aptă nu numai prin dăruirea şi efortul militarilor participanţi, ci şi prin dotare, să facă faţă oricăror condiţii. A fi parteneri în cadrul Alianţei pe de o parte presupune că nu mai este necesar să investim la fel de mult ca în situaţia în care am fi fost singuri, dar, pe de altă parte, implică totuşi investiţii majore în toate categoriile de forţe: terestre, aeriene şi navale şi trebuie evitate greşelile trecutului, când au fost investiţi bani în tehnică veche ori neperformantă sau au fost montate tehnologii performante pe tehnică sovietică depăşită. Trebuie ca licitaţiile să se desfăşoare transparent şi corect, eliminându-se orice suspiciuni şi urmărindu-se numai interesul armatei şi al poporului român. Trebuie ca în tot ce se întreprinde în acest important domeniu să fie făcut cu seriozitate, cu responsabilitate şi cu inteligenţă, pentru că în fond, sunt chestiuni care ţin de imaginea României în lume, de prestanţa militarilor români şi a armatei române, şi nu în ultimul rând, de securitatea naţională.

Vă mulţumesc.