|
Domnul Mircea Grosaru: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Cine doreşte răcirea relaţiilor dintre Italia şi România?" Un răspuns imediat şi fără prea multă analiză vine direct şi instinctual: nimeni! De ce ar fi cineva dispus la un asemenea efort şi ce interese atât de mari ar fi încât să nu se ţină cont de complexitatea relaţiilor dintre cele două state? Relaţiile durează de mulţi, foarte mulţi ani. Numai de la căderea comunismului sunt 19 ani, timp în care aceste legături s-au dezvoltat şi extins în toate domeniile vieţii sociale şi economice şi continuă să fie cele mai importante dintre toate câte există între România şi alte state. Ce jocuri politice se fac? Cui îi slujeşte această mediatizată campanie antiromânească în peninsulă? Oare, uită italienii că România a fost un pământ primitor pentru ei în aproape toate perioadele istorice, dar mai cu seamă când acasă, în Italia, era sărăcie? Nu îşi aduc aminte italienii că România a devenit o a doua casă pentru mulţi dintre ei, care au venit şi şi-au găsit rostul aici, contribuind la progresul ei? Acum, când pagina istoriei s-a întors, iar românii au fost nevoiţi să plece în lume pentru a găsi pământul făgăduinţei, Italia, dintr-odată, nu mai este tolerantă precum ar trebui să fie mai ales cu românii, care sunt la fel de harnici şi cinstiţi precum sunt şi italienii şi nu trebuie să se uite că, vorbind despre un popor, raportând cazurile individuale la o întreagă naţiune, nu fac altceva decât să lovească indirect şi în cealaltă. Aşa că, dacă se aruncă anatema asupra românilor, se poate ca aceasta să acopere mai mult şi să se întindă şi peste cel care o aruncă. Să credem că, totuşi, nimeni nu doreşte răul celuilalt şi că aceste perioade tulburi vor trece cât mai curând. Nu este cazul ca infractorii scăpaţi de sub controlul organelor de poliţie să-şi facă într-atât de cap încât să nu poată fi opriţi. Autorităţile italiene la Bucureşti fac mereu eforturi pentru a nu distruge un patrimoniu al relaţiilor dintre cele două state, iar românii nu reacţionează, ştiind că anumite fapte petrecute în Italia nu sunt o caracteristică a poporului român, ci doar incidente ale unor infractori, indiferent unde s-ar afla ei - în România, în Italia sau în orice loc din Europa. Este cazul ca instituţiile cu atribuţii în domeniul infracţional să lucreze mai eficient. Nu este just ca relaţiile politice, economice, culturale, care stau la temelia vechilor şi stabilelor "collegamenti" italo-române sau româno-italiene, să fie deteriorate de aceeaşi plagă socială care revine periodic în situaţiile de criză şi care se cheamă sărăcie, care atrage după ea ignoranţa, violenţa şi multe alte fapte reprobabile. Proiectele Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT., precum ultimul, intitulat "Imagini din oglindă", sunt îndreptate către redobândirea încrederii şi susţinerea unei imagini pozitive a României în străinătate, colaborând în acest sens cu diverse asociaţii româneşti din Italia. Grupul parlamentar de prietenie România-Italia, care cred că în acest mandat va funcţiona cu mai multă eficienţă, ar putea să aducă un aport important la dezvoltarea relaţiilor reciproce dintre cele două ţări. Cum se poate readuce oare încrederea, aşa cum a fost la început, în cel care a contribuit la promovarea şi escaladarea unor evenimente în mass-media, pe o temă exclusiv politică? Doar uitând totul. Nu vreau să trag concluzii, pentru că sunt cât se poate de fireşti, însă se apelează prea mult la mici orgolii şi la stări emoţionale caracteristice ambelor popoare în situaţii nefavorabile. Numai cine nu doreşte nu observă o realitate evidentă. Semănăm prea mult pentru a nu fi împreună, iar în continuare şi pentru mult timp de aici înainte, nimeni nu ne poate despărţi, pentru un simplu motiv: istoria. Vă mulţumesc.
|