Parliamentary debates

Domnul Adrian Mocanu:

"Revoluţia din Decembrie 1989, la 20 de ani"

Decembrie '89 ne-a adus cel mai frumos cadou: libertatea.Timişoara a deschis calea. Curajul tinerilor din acea perioadă a rescris istoria acestui neam. A fost poate un semn, o mărturie şi, cu siguranţă, un nou început pentru acest popor.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, libertatea este o noţiune relativă, care poate fi înţeleasă ca atare într-un anumit cadru istorico-geografic şi într-o anumită împrejurare, în timp ce într-o altă situaţie ar putea apărea drept forma de manifestare a unei constrângeri. Şi dacă pentru unii dintre revoluţionarii de atunci preţul libertăţii a fost viaţa lor, înseamnă că noi astăzi avem datoria să apărăm şi să realizăm idealurile lor.

Nu trebuie să uităm niciodată că pentru peste o mie de familii din ţară, 22 decembrie 1989 nu este doar o dată pomenită des la emisiunile de ştiri dinaintea sărbătorilor, ci data la care copiii sau părinţii lor nu s-au mai întors acasă. Este amintirea care le umbreşte şi le va umbri fiecare Crăciun până la sfârşitul vieţii lor. Datorită lor, noi ne permitem luxul de a nu alege între a fi golani sau comunişti, huligani sau activişti... Însă acest lux a fost cumpărat cu sânge de către cei morţi la revoluţie, iar familiile lor plătesc şi acum dobânda.

Mai trebuie spus că, înainte de Revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie. România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi.

Acum, după 20 de ani de experienţă postrevoluţionară, putem aminti spusele lui John Prebble: "Revoluţiile nu sunt făcute de sfinţi, nedreptatea e adesea doborâtă de nesocotinţă, iar omul care sparge o uşă spre viitor arareori stăpâneşte camera de dincolo de ea". Am amintit aceste cuvinte pentru că sunt astăzi foarte multe păreri controversate despre evenimentele de atunci şi foarte mulţi nemulţumiţi de evoluţiile socio-politice ale societăţii noastre în acest interval de timp.

Chiar dacă pentru unii dintre noi viaţa pe care o trăim astăzi nu este cea pe care o visam în acele zile ale revoluţiei, consider că nu este moral şi demn să mai încercăm astăzi să găsim argumente pentru a renega faptele, idealurile şi sacrificiul suprem al eroilor de atunci.

După 20 de ani, amintirile participanţilor şi ale urmaşilor eroilor-martiri sunt repere vii ale crezurilor pe care trebuie să le ducem mai departe.

Este important să nu uităm!