Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Reforma în sănătate - punct de referinţă european"

România este stat membru al Uniunii Europene, iar fiecare cetăţean român este, în acelaşi timp, şi cetăţean european, însă, ca standard de viaţă suntem încă departe de cel european. De aceea, reformele iniţiate, în special cele din sistemul sanitar, constituie, în egală măsură, ca şi reforma sistemului judiciar, marile provocări ale actualului Guvern şi ale clasei politice.

Alături de justiţie, domeniul sănătăţii este unul dintre sectoarele care ridică cele mai mari dificultăţi, având implicaţii la nivelul întregii societăţii. Sunt cunoscute şi uşor de constatat deficienţele care ţin în principal de: medicamente scumpe şi insuficiente, spitale care oferă servicii medicale de o calitate îndoielnică, medici şi personal necorespunzător plătiţi, miniştri ai sănătăţii acuzaţi, criticaţi şi blamaţi. Desigur, toate aceste deficienţe, percepute de fiecare dintre noi în mod diferit, au, din nefericire, o cauză comună, şi anume renumita "criză din sistemul sanitar".

Înainte de anul 2004, sănătatea a fost privită, dar şi tratată de guvernanţi ca o cenuşăreasă a bugetului naţional, nefiind considerată prioritate naţională. Subfinanţarea sistemului sanitar, lipsa performanţelor manageriale de la nivelul spitalelor, discrepanţa dintre numărul contributorilor şi cel al beneficiarilor de servicii medicale sunt cauzele fundamentale ale neregulilor acestui sistem. Însă, toate aceste probleme legate de resursele umane insuficiente, finanţarea necorespunzătoare, performanţele manageriale scăzute reprezintă doar una dintre faţetele crizei, cealaltă se referă la modalitatea cum sunt cheltuite resursele financiare ale sistemului, puţine, aşa cum sunt deocamdată. De aceea, un element esenţial, cheia crizei din sistem, s-a dovedit a fi un management eficient, echilibrat şi care să răspundă în mod prompt şi eficient nevoilor cetăţenilor care să contribuie la atingerea standardelor europene din punct de vedere al infrastructurii medicale.

Aderarea ţării noastre la structurile europene a făcut ca starea de sănătate, sistemul sanitar, serviciile sanitare oferite să devină punctul de referinţă pentru cetăţenii din România, dar în egală măsură şi pentru oficialii europeni. Practic, sistemul sanitar şi sistemul judiciar, fără să minimalizez importanţa deosebită şi a celorlalte domenii, reprezintă reperul în ceea ce priveşte evoluţia ţării noastre. În acest sens, nu este deloc surprinzător faptul că, deşi eforturile financiare ale statului român au crescut considerabil, cel puţin în ultimii patru ani, pentru aproape toate categoriile de servicii medicale, senzaţia de lipsuri din sistem continuă să persiste şi să se acutizeze de la o lună la alta. De aceea, actualul ministru al sănătăţii a considerat că managementul din sistemul sanitar trebuie înlocuit, că problemelor economice trebuie să li se răspundă cu soluţii economice şi nu soluţii medicale.

Sistemul sanitar, la ora actuală, are nevoie de o regândire a modului de funcţionare, de o reaşezare a principalilor pioni de susţinere, dar şi de o viziune clară pentru sprijinirea activităţii medicale şi de creştere a performanţei actului medical. Sistemul sanitar din România a fost, de-a lungul anilor, privat de investiţii care să îi permită o dezvoltare în concordanţă cu evoluţiile reale ale societăţii şi cu nevoile cetăţenilor. Ca orice reformă, în fapt ca orice schimbare, indiferent de natura ei, provoacă anumite nemulţumiri şi reacţii diverse.

Sistemul sanitar a fost şi va rămâne un domeniu veşnic controversat, un domeniu în continuă mişcare, care necesită în mod permanent şi constant adaptarea la parametrii realităţii concrete, însă, o reformă echitabilă, curajoasă şi echilibrată, cu toate că înregistrează deseori piedici venite chiar din sistem, va fi în beneficiul atât al pacienţilor, cât şi al medicilor, fără îndoială. De altfel, garantarea sănătăţii românilor ca popor este condiţia esenţială, sine qua non, pentru supravieţuirea ca neam şi, mai mult, pentru dezvoltarea acestuia.

Am convingerea că reforma iniţiată de actualul ministru al sănătăţii, dublată de accelerarea procesului de descentralizare în sistemul de sănătate şi creşterea gradului de implicare a administraţiei locale în gestionarea spitalelor, sunt punctele forte în garantarea unor servicii de sănătate de înaltă calitate, în concordanţă cu standardele europene şi, mai ales, în concordanţă cu nevoile cetăţenilor.