Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Dezastrul de la Cernobîl - 24 de ani."

La data de 26 aprilie 1986, puţin după miezul nopţii, s-a produs cel mai grav accident nuclear din lume. Explozia reactorului 4, din cadrul Centralei Atomoelectrice Cernobîl, din Ucraina, a devenit sinonim cu o contaminare a trei continente: Europa, Asia şi America de Nord. Costurile acestui accident s-au ridicat la 13 miliarde de dolari. Din cele peste 500 de persoane aflat în centrală, la momentul exploziei, câteva au murit în urma incendiului. Alte 400 de persoane au fost internate cu diferite diagnostice, dintre care 28 au murit în primele săptămâni, iar 140 au suferit de sindrom acut de iradiere. O parte dintre acestea au murit în următorii ani.

Potrivit experţilor, norul eliberat în atmosferă a avut o concentraţie de peste 100 de ori mai mare decât bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Numărul exact al deceselor provocate de accidentul de la Cernobîl nu se cunoaşte, însă specialiştii spun că depăşeşte 90.000. De asemenea, urme ale toxicităţii de la Cernobîl au fost găsite în fluviul Nil din Africa. Zone din America de Nord au fost afectate de prima explozie care a format un nor toxic ce s-a ridicat la aproximativ 10 km, cel puţin de 20% din copiii din Ucraina, Belarus şi Rusia au încă de suferit după accidentul nuclear de la Cernobîl. Un studiu al impactului asupra geneticii arată că a avut loc o creştere a "mutaţiilor cromozomiale" acolo unde a ajuns efectul exploziei, iar acestea vor continua pentru şapte generaţii, consecinţele genetice ale catastrofei vor avea impact asupra a sute de milioane de oameni.

Efectele nefaste ale dezastrului au afectat profund şi judeţul Galaţi. statistica arată că în 1986, 6.764 de gălăţeni s-au îmbolnăvit de cancer. Opt ani mai târziu, tot în decursul unui singur an, 1994, numărul cancerelor înregistrate s-a triplat, fiind 18.810 cazuri. Anul trecut, nu mai puţin de 27.950 de locuitori ai judeţului Galaţi au fost diagnosticaţi cu diferite forme de cancer. Incidenţa este mult crescută la tineri, în rândul cărora au fost diagnosticate în special tumori cerebrale şi leucemii. Din păcate, în România, după accident, măsura profilactică de administrare de iodură de potasiu s-a luat târziu, la câteva zile după explozie, şi nu toată populaţia a primit.

Istoria perioadei care a urmat acelei catastrofe nucleare scoate la iveală faptul că specialiştii erau neinstruiţi. Mulţi dintre ei abia învăţau cum să folosească aparatele de măsurat şi au făcut calcule eronate. Într-un raport întocmit în anul 2000 de Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului, se arată că cele mai mari depuneri radioactive au fost în zonele montane din lanţul carpatic. Pentru că în România nu s-au făcut studii, efectele catastrofei de la Cernobîl rămân în continuare la stadiul de presupuneri.