Parliamentary debates

Domnul Ioan Miclea:

Apreciez în mod deosebit răspunsul domnului prim-ministru la o interpelare pe care i-am prezentat-o de la tribuna Camerei Deputaţilor, privitor la Legea maghiarilor de peste graniţă.

Nu mă îndoiesc nici eu şi nici colegii de mei de partid de bunele intenţii ale Guvernului în această chestiune şi îmi exprim totala adeziune la modul cum s-a reuşit să se dezamorseze o stare conflictuală care era gata să izbucnească.

Cu regret însă trebuie să constat că atât domnul prim-ministru, cât şi colegii de partid ai domniei sale consideră că Partidul România Mare duce o politică de învrăjbire a etniilor române şi maghiare ce convieţuiesc în Ardeal. Îl asigur pe domnul prim-ministru şi Partidul Social Democrat că scopul nostru este pacea socială şi etnică în toată România şi, bineînţeles, mai ales în Ardeal. Problema care ne deranjează însă este aceea că etniei maghiare i se acordă privilegii (sau altfel spus i se face o discriminare pozitivă), în detrimentul etniei române. Acesta a fost motivul pentru care, în interpelarea amintită am imputat Guvernului o politică de discriminare a cărei victimă este populaţia românească din Ardeal.

Concret, vreau să vă prezint, domnilor colegi, următoarele aspecte:

1) Legea restituirii imobilelor naţionalizate către cultele religioase este o lege dată în exclusivitate în favoarea bisericilor maghiare, la presiunea UDMR. Conform acestei legi, foarte multe clădiri din centrul istoric al municipiului Cluj Napoca au fost date bisericilor maghiare, şi operatiunea mai continuă. Nenorocirea este că bisericile care au preluat clădirile măresc chiriile nepermis de mult şi în dispreţul legii (vă stau la îndemână cu nenumărate cazuri concrete), punând în mod deliberat locatarii în situaţia de a ajunge în stradă şi apoi de a închiria locuinţele unor societăţi comerciale, cu predilecţie maghiare sau unor persoane străine.

În subsidiar, aş dori să vă informez asupra aspectului juridic al retrocedării unor imobile către bisericile maghiare din Ardeal. Aceste clădiri au fost construite şi întreţinute de către Principatul Transilvaniei sau de către Imperiul Austro-Ungar din contribuţia publică (majoritatea cetăţenilor Principatului să nu uităm că erau români). În anul 1918, România Mare a plătit bani grei Ungariei - succesoarea de drept a Imperiului Austro-Ungar - drept despăgubiri pentru toate imobilele preluate după actul de la Trianon.

Propun domnului prim-ministru formarea, în fiecare localitate unde se revendică imobile de către bisericile ungureşti, a unei comisii mixte de istorici şi jurişti care să caute în arhive actele prin care se dovedeşte construirea şi întreţinerea acestor clădiri, de-a lungul secolelor până în anul 1918, din banii publici.

În interpelarea pe care am adresat-o domnului prim-ministru am semnalat desele încălcări la Cluj Napoca a memorandumului semnat cu Guvernul Ungariei. Informaţiile sunt uşor de verificat; ele vin de la oamenii de pe stradă care nu sunt membri PRM şi care sunt deranjaţi de atitudinea sfidătoare a UDMR în acest sens.

2) Exprimăm aici durerea şi necazul membrilor partidului din care fac parte pentru că duşmanii declaraţi ai ţării şi ai poporului român (cazul primarului din Sfântu Gheorghe, cazul prefecturii din Covasna, cazul doliului declarat în secuime cu ocazia sărbătorii noastre naţionale) nu au fost pedepsiţi pentru infracţiunile (evidente) comise, ci doar "mustraţi" de către reprezentanţii Guvernului. În România, legea nu este egală pentru toţi? Maghiarilor infractori nu li se aplică prevederile Codului penal? Sunt convins că dacă în Bucureşti un cetăţean român de etnie română ar fi dat jos de pe clădirea primăriei drapelul naţional, ar fi fost pedepsit cu ani grei de puşcărie! Dar acest lucru nu se petrece şi la Covasna. De ce oare?

Vă rog foarte mult să înţelegeţi corect demersul meu. Nu am nimic nici eu şi nici colegii mei de partid cu cetăţenii români de etnie maghiară, deoarece noi, românii din Ardeal, convieţuim excelent cu maghiarii. Supărarea mea şi a românilor din Transilvania se îndreaptă împotriva iredentiştilor şi extremiştilor din UDMR care ne sfidează şi incită la învrăjbire interetnică.

Sunt mâhnit că, în răspunsul domnului prim-ministru dat la interpelarea mea, noi, membrii PRM, suntem consideraţi extremişti. Poate că unele luări de poziţie sau declaraţii, dar puţine şi izolate, ar putea avea o asemenea tentă. Dar nu se poate generaliza cazul în toată masa membrilor sau simpatizanţilor PRM. Poziţii asemănătoare (poate chiar identice) cu ale noastre privitoare la manifestărilor extremiste şi iredentiste ale conducătorilor UDMR au şi alte partide (PD, PNL etc.), însă la ei nu sunt considerate extremiste, ci conjuncturale. Regretabil este faptul că acţiunile noastre nu sunt cântărite cu aceeaşi unitate de măsură.

Regret că unii domni din conducerea PSD, în frunte cu domnul prim-ministru, nu încearcă să ne cunoască şi să ne înţeleagă. Noi nu suntem şi nu vrem să fim decât nişte buni români, şi atât. Unde este aici extremismul?

Vă asigur că în ţara noastră extremismul se manifestă într-un singur focar, în acela în care se boceşte pe toate drumurile urmările tratatului de la Trianon.

Oamenii de ştiinţă, profesori renumiţi, cercetători de talie internaţională recunosc extremismul naţionalist în iredentismul maghiar. Noi nu facem altceva decât să punem în evidenţă acest adevăr. Cui nu îi place?

3) Dacă noi suntem naţionalişti extremişti, aşa cum ne consideră domnul prim-ministru, înseamnă că, odată cu noi, sunt extremişti şi cei peste 3000000 de români care ne-au votat. Dacă este aşa, atunci trebuie cu toţi să ne regândim doctrinele politice şi concepţiile despre ceea ce este naţionalism şi extremism.

Dacă noi, cei de la PRM, suntem naţionalişti, extremişti, atunci ce au fost Nicolae Iorga, Titulescu, Iuliu Maniu, Ciceo Pop, Vasile Goldiş, Călinescu, Brătienii, memorandiştii, a căror concepţie naţionalistă o aplicăm neschimbată?

Doresc să vă asigur pe toţi că aşa-zisul nostru extremism de care ne acuză domnii guvernanţi se întinde peste toată Transilvania şi a trecut şi Carpaţii. Vă asigur că acest "extremism" va răbufni îngrijorător pentru adversarii noştri la alegerile din 2004.

Vreau să asigur Guvernul României şi pe domnul prim-ministru că fac această declaraţie politică doar pentru a răspunde la acuzaţiile făcute în răspunsul pe care l-am primit la interpelarea mea.

Intenţia mea este de a vă face să înţelegeţi, domnule prim-ministru şi stimaţi colegi din PSD, că noi nu vă suntem duşmani, că apreciem tot ce faceţi bun pentru ţară şi acest oropsit popor român (şi faceţi), dar şi criticăm, ca un partid de opoziţie important ce suntem, tot ce credem noi că faceţi rău.

Daţi-ne voie să avem şi noi părerile noastre de opozanţi, nu ne băgaţi de fiecare dată pumnul în gură atunci când încercăm să ne facem cunoscute public părerile noastre despre guvernarea dumneavoastră, deoarece o asemenea atitudine nu este democratică, ci, dimpotrivă, extremistă, or dumneavoastră vă consideraţi democraţi şi luptaţi împotriva extremismului (se pare însă că numai împotriva "extremismului" Partidului România Mare).

Noi apreciem în mod desoebit efortul pe care guvernanţii îl fac pentru a depăşi această perioadă grea prin care trecem. Apreciem în mod deosebit de sincer efortul pe care guvernanţii îl fac de a ne integra în structurile euro-atlantice şi am fost întotdeauna şi vom fi alături de ei în aceste demersuri.

Repet, domnilor colegi din PSD, dorim să vă ajutăm în demersurile ce le faceţi pentru a situa ţara şi poporul român acolo unde ele au dreptul legitim: în Europa. Dar încetaţi, pentru numele lui Dumnezeu, să mai consideraţi partidul nostru extremist. Lăsaţi-ne să ne exprimăm părerile aşa cum ştim noi mai bine şi credeţi în intenţiile noastre bune. Nu trebuie să vedeţi numai răul din acţiunile noastre. Vă rog să vedeţi şi ce se ascunde în dosul cuvintelor. Consideraţi-ne nişte oameni normali care încearcă un exerciţiu politic legal şi în interesul poporului român. Dacă ceea ce facem nu este bun, fiţi sigur că electoratul ne va sancţiona. Dar trebuie să vedeţi în noi parteneri de dialog, de lucru, de acţiune.

Noi vrem, domnilor, ca românii să fie egali în ţara lor. Egali şi liberi. Dar dumneavoastră, domnilor guvernanţi, printr-o păguboasă politică a concesiilor în favoarea unei precare susţineri parlamentare, ne-aţi făcut pe unii mai "egali" decât alţii.

Şi pentru a argumenta acest ultim deziderat, voi da un singur exemplu: copilul unui cetăţean de etnie română se chinuie să intre la o facultate deoarece are o singură şansă, şansa facultăţii în limba română. Ungurii au posibilitate de a alege între o facultate în limba română şi alta în limba maghiară. De notat că secţiile de limba maghiară, din greu susţinute de la bugetul statului, abia îşi găsesc în fiecare an candidaţi pentru a-şi ocupa locurile, şi vă asigur că la aceste facultăţi nota 5,00 este suficientă pentru a intra în facultate, pe când la facultăţile de limba română (cu acelaşi profil) se intră cu note peste 8,00 sau 9,00. Mai adaug aici faptul că, după ce copiii absolvesc aceste facultăţi pe banii contribuabililor români, ei se duc să lucreze aproape exclusiv în Ungaria.

În acest caz, am dreptul să fie revoltat şi nemulţumit de politica de discriminare a românilor din Transilvania.

Cu convingerea că voi fi bine înţeles în acest demers, vă mulţumesc anticipat.