Parliamentary debates

Domnul Ioan Sonea:

Intervenţie cu titlul: "Euromania".

Statisticile care reflectă progresul făcut de ţările care doresc integrarea în Uniunea Europeană, plasează România pe ultimul loc. Societatea Academică Română consemnează rezultatele slabe obţinute de guvernele româneşti de după 1989, cu toate eforturile depuse în a realiza restructurarea economică. Se consideră că venitul scăzut pe cap de locuitor, lipsa competitivităţii reale, nivelul tehnologic depăşit şi numărul mare de specialişti care părăsesc ţara sunt efecte, şi nu cauze ale rămânerii în urmă a României. Încetinirea reformelor structurale a mărit distanţa faţă de obiectiv, în raport cu alte candidate la integrare.

Chiar dacă se vorbeşte despre o creştere economică, abia dacă se creează premisele unei reveniri a economiei naţionale, şi aceasta mai mult în baza comerţului exterior. Creşterea statistică a indicatorilor macroeconomici a avut la bază majorarea plafonului atât la datoria externă, cât şi la cea internă. Guvernul anticipează o creştere economică de 5,2% comparativ cu anul 2002, dar F.M.I. consideră estimările exagerate.

Condiţiile reale de a realiza acest obiectiv sunt din ce în ce mai greu de obţinut în cadrul deteriorării climatului economic şi politic internaţional. Aprecierea monedei unice europene este unul din aisbergurile cu care se întâlneşte economia naţională. Ascensiunea euro faţă de dolar şi faţă de leu produce inflaţie, accizele fiind evaluate în euro. Un euro mai puternic reduce ritmul de creşte în U.E., unde este orientat 70% din exportul românesc.

Deocamdată, europenii consideră că doar când euro va creşte la 1,20-1,25 dolari întreprinderile europene vor avea cu adevărat probleme. În cazul unei deprecieri de 10% a dolarului faţă de euro, se consideră că impactul negativ este echivalent cu o scădere de 0,8% a P.I.B. în spaţiu euro, specialiştii întrebându-se dacă economia europeană mai obţine o creştere de până la 1% în acest an. Prognozele indică acest lucru, ceea ce înseamnă scăderea consumului şi implicit a cererii, ceea ce afectează exporturile româneşti.

Deşi în prima parte a lui 2003 volumul exporturilor româneşti a depăşit 1,4 miliarde de dolari pe lună, rezultatul este influenţat de modul de aportare în dolari. Peste 50% din valoare se datorează aprecierii euro şi faptului că 70% din exporturi sunt plătite în această monedă.

Devalorizarea leului a permis exportatorilor să îşi micşoreze marja de profit exprimată în euro, ceea ce a crescut competitivitatea mărfurilor livrate în exterior. Componenţa exporturilor situează România printre ţările slab dezvoltate deoarece aproape 90% din exporturi sunt materii prime şi produse care înglobează multă forţă de muncă. Există indicii că în aceste condiţii, exporturile se vor plafona, deci sectorul investiţiilor nu va putea asigura creşterea planificată.

În ultimele luni au avut loc ieşiri mari de capital, deci investiţiile străine vor fi în declin, dacă nu cumva este şi un semnal privind viitorul ţării. Astfel, consumul intern abia dacă va ajunge la nivelul anului trecut, în ciuda creşterilor salariale, tocmai când România are nevoie de o perioadă lungă de stabilitate economică şi de o creştere a P.I.B. de circa 5% anual, putând fi pusă sub semnul întrebării chiar şi îndeplinirea condiţiilor de aderare la Uniunea Europeană în 2007.

România are competitivitatea cea mai mică în rândul candidatelor, considerându-se că România ar avea nevoie de 45 de ani pentru a atinge nivelul de convergenţă cu media U.E. Ne punem întrebarea cum poate privi "lumea bună" înspre o astfel de Românie şi ce garanţii reale poate da Guvernul că viaţa va avea un curs normal.