Parliamentary debates

Domnul Ştefan Baban:

"O nouă modificare în învăţământ, aceeaşi nebuloasă".

Reforma învăţământului românesc a ajuns într-o nouă etapă, cel puţin bizară, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori: anul acesta şcolar, mai exact sfârşitul lui, ori va avea repetenţi care vor spune adio şcolii, ori se va bucura de o promovabilitate de 100%, fapt unic în istoria învăţământului.

Schimbarea, pe ultima sută de metri, a condiţiilor de susţinere a examenului de capacitate şi de bacalaureat nu a stârnit prea multe comentarii şi răzvrătiri, deoarece atât profesorii, cât şi elevii şi părinţii acestora ştiu de peste 13 ani că în ultimul moment pot apărea fel de fel de simulări, reale de cele mai multe ori, care fac parte din politica de reformă a învăţământului românesc.

Problema principală însă este alta, şi poate că ar trece neobservată, dacă nu ar fi vorba de viitorul urmaşilor noştri. Prin admiterea la licee şi la şcoli de arte şi meserii din această vară, clasele vor avea maxim 30 de elevi, maxim care nu poate fi depăşit, conform legii. Ca urmare, nici un elev nu poate rămâne repetent, nu se poate transfera, dacă familia se mută în altă localitate, sau datorită schimbării tutelei elevului ca urmare a decesului întreţinătorului, detenţiei, lipsurilor materiale ale familiei sau, în cel mai omenesc caz, atunci când elevul nu face faţă clasei în care a fost admis. Şi asta pentru că Legea învăţământului din 1995 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din 2001 prevăd ca locurile din componenţa claselor şcolare să fie între 25 şi nu mai mult de 30 de locuri. În aceste condiţii, anormalitatea în şcoala respectivă va fi evidentă: profesorii nu vor avea cum să lase repetenţi, iar dacă aceştia vor fi totuşi, fie vor renunţa la şcoală, fie se va înfiinţa o clasă care să îi cuprindă pe aceştia la un loc, din cauză că toţi trebuie să-şi păstreze ca obiecte de studiu aceleaşi două limbi străine cu care au intrat în liceu.

O altă nepotrivire între legislaţie şi prevederile de organizare a viitorului an şcolar apare în legătură cu filierele, profilurile şi specializările liceelor. Conform Legii învăţământului, absolvenţii a zece clase vor primi certificat de absolvire, portofoliu personal pentru educaţia permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. Dar în primii doi ani de liceu profilurile claselor vor fi trei: teoretic, tehnologic şi vocaţional, specializările urmând abia în clasele următoare. În aceste condiţii, sunt normale întrebările pe care şi le pun elevii, părinţii şi noi toţi: ce fel de specializare vor avea copiii după terminarea celor zece clase? Cum se va realiza împărţirea claselor pe specializări după terminarea celor zece clase? Va fi o nouă admitere? pentru că, în caz afirmativ, vom fi singura ţară din Europa în care în patru ani de liceu vor fi trei admiteri! Multe întrebări şi puţine răspunsuri, iar timpul nu lucrează în favoarea ministerului de resort, având în vedere că între sfârşitul acestui an şcolar şi începerea viitorului an şcolar nu este decât o perioadă de maximum trei luni, insuficientă pentru clarificarea eficientă şi optimă a acestor probleme.

Acestea sunt o parte din faptele incoerente ale învăţământului românesc aflat în plină reformă. Dar trebuie să se înţeleagă un singur lucru: aceste incoerenţe au consecinţe viitoare negative greu de îndepărtat, după ce mecanismul de punere în aplicare a noilor prevederi legale va fi pus în mişcare.

Dacă adăugăm la cele mai sus prezentate dezarticularea sistemului de învăţământ, pripeala în aplicarea unor măsuri abia schiţate doar de dragul reformei, lipsa unei strategii corespunzătoare de aplicare a prezentei reforme, avem un răspuns clar la ceea ce se petrece în acest moment cu şcoala românească: nu ştim clar ce vrem, încotro mergem, pe ce drum, cu cine şi la ce ne aliniem. Şi asta este tragic pentru tradiţia şi renumele învăţământului românesc.