Parliamentary debates

Domnul Ion Mocioalcă:

Declaraţie politică - Pielea ursului din pădure...

Jocurile de culise se încing tot mai tare. Cei care au destui bani, dar fără destulă minte, încep să-şi plătească din greu imaginea. Cioara vopsită... În altă lume, asemenea personaje n-ar avea loc pe scena politică. La noi, ei sunt într-o îngrijorătoare ascensiune. Un Gigi Becali se şi închipuie alesul naţiei, doar pentru că şi-a cumpărat partid. Cu bani mai puţini (probabil), Petre Roman îşi încropeşte şi el unul, din recuperări, cum au făcut-o mai ieri ţărănistrul Vasile Lupu sau exliberalul Remeş, sau expreşedintele Constantinescu. Cu piese uzate, ca în concursurile de construcţii din fiare vechi, de care ne amuzăm privind la televizor pe canalul Discovery.

Se mai poate şi aşa: de la unul - motorul, de la altul - caroseria (chiar dacă nu mai are toate portierele)... Construcţii şubrede, să reziste măcar la concurs. La alegeri, adică...

Numai că, ceea ce este amuzant la Discovery, devine îngrijorător pe arena politică, în văzul unui electorat obligat să asiste la penibile opinteli, menite "să ia faţa", să aburească în loc să limpezească.

Ca într-o comedie proastă, Guşă şi Băsescu bat palma. Ca geambaşii, după ce au târguit o gloabă. După ce, mai ieri, îşi trăgeau picioare în fund, ca măscăricii, adresându-şi reciproc, spre deliciul galeriei şi în extazul presei de scandal, politicoase invective ba pe-a mamei dumneavoastră!...

Cine se aseamănă, se adună. Prins în hamul protocolului de alianţă (dreptate cu un punct şi adevăr cu puncte-puncte), Stolojan aplaudă şi el mascarada, scrâşnind din măsele. S-a mai întâmplat şi altora, când şi-au pus boii în cârd cu Necuratul...

Madam Lia Roberts vine tocmai din America, în chip de "prinţesă" să ne salveze neamul. Firoscoşi analişti ai opoziţiei salivează de încântare, dar pe Ştefan cel Mare şi Sfânt l-au transformat într-un fel de Fane-agent electoral al P.S.D. Popa Tokeş visează Inchiziţia. De atâta cucernicie, Vadim Tudor s-ar face şi el popă. Că dă bine. Sau rabin, că dă şi mai bine...

Doamne, iartă-i! Sau bate-i... că ne vând pielea ursului din pădure şi cioara de pe gard.

Cer scuze, dar uneori se mai umple paharul, iar gândul calm se mai preface în pamflet acid. Căci este nefiresc ce se întâmplă. Ţara arde şi baba se programează la coafor!...

Putem convieţui şi colabora până şi în politică. Avem un numitor comun al mai multor interese. Dacă vom reuşi (şi trebuie!) să ne conformăm rigorilor Uniunii Europene, importanţa acestui an greu pentru România va fi enormă pentru viitor. Nu aceasta vrem?

Greu îl suportă populaţia. Sunt riscuri pe care toţi trebuie să ni le asumăm. Este o provocare a vieţii. Demersul de extraordinară concentrare a acestui guvern este pentru câştigul tuturor. Să credem în şansa noastră.

Dar numai cu vorbe, oricât le-am suci, nu putem influenţa evenimentele. Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi bagă!