Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

"Din nou despre Parlamentul României..."

În urmă cu două săptămâni am participat la o şedinţă mai puţin obişnuită a uneia dintre comisiile APCE a cărei membră sunt, cea de migraţii, şedinţă care a avut loc în Hermosillo, capitala statului Sonora, Mexic.

Mexicul are statut de observator la Consiliul Europei, şi cum fenomenul migraţiei s-a mondializat, multe state de origine devenind state de destinaţie (cum este, de pildă şi cazul României), comisia a răspuns insistenţelor acestui stat care se confruntă cu mari probleme la frontiera cu SUA şi a organizat această şedinţă. În fapt, a fost o audiere, un număr impresionant de experţi în domeniu: profesori, consultanţi, reprezentanţi ai guvernului şi ai Parlamentului, precum şi mass-media participând la eveniment.

A fost, aşadar, primul forum euro-mexican pe problema migraţiei, care s-a încheiat cu redactarea unei declaraţii în care meritele şi deficienţele migraţiei, problemele specifice, mai ales respectarea drepturilor omului, importanţa fenomenului din punct de vedere economic (una din sursele de venituri importante ale Mexicului fiind sumele de bani pe care emigranţii mexicani în SUA le trimit în ţară) etc., fiind subliniate.

De ce vreau să dau detalii despre această vizită?

Pentru că am constatat încă o dată, respectul de care se bucură o acţiune a Parlamentului, participarea senatorilor şi deputaţilor fiind susţinut mediatizată, canalele de televiziune redând imagini şi comentând evenimentul;

Pentru că am remarcat autoturismele cu care se deplasează parlamentarii - mari jeep-uri "Ford" - însoţite de Poliţie la fiecare deplasare;

Pentru că am constatat că un canal de televiziune transmite aproape non-stop activitatea Senatului federal şi a Camerelor deputaţilor statale: transmisiuni directe, înregistrări, interviuri, precum şi date despre activitatea zilnică a fiecărei comisii permanente parlamentare, astfel încât orice persoană interesată poate să ştie cu precizie programul fiecărei comisii, sala în care se desfăşoară şedinţa, ordinea de zi etc;

Prin modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, în sensul punerii accentului pe munca în comisii, s-a câştigat enorm: s-a pus capăt lungilor dezbateri sterile şi cronofage din plen, s-a muncit mai mult efectiv, s-a adoptat un număr impresionant de legi.

Reversul acestei medalii este însă următorul: activitatea parlamentarilor în comisii este invizibilă pentru oamenii obişnuiţi, care nu au altă sursă de informare decât presa sau televiziunea. Internetul nu este încă la îndemâna oricui, pentru ca oricine este interesat să intre pe site-ul Camerei. Şi chiar dacă ar face-o, acolo nu scrie cine participă la şedinţe, unde, care sunt poziţiile exprimate, ce se decide în mod direct şi nemijlocit.

Înainte de a fi membră a Parlamentului, figurile multor parlamentari îmi erau familiare, pentru că îi vedeam la TV cu ocazia lungilor (şi uneori plictisitoare) transmisiuni directe. Azi presa este plină de liste de parlamentari "necunoscuţi", de "mari muţi", care nu se manifestă şi care, nu-i aşa, mănâncă degeaba banul public.

Şi asta pentru că: voturile nu se contabilizează nominal în "zestrea" fiecărui parlamentar care votează aşa cum se face în Anglia; şedinţele comisiilor permanente nu se fac cunoscute în direct publicului, cum se face în Mexic, decât în măsura în care o anume problemă interesează, şi care, în general, devine interesată la sugestia Opoziţiei; televiziunea publică nu se interesează de activitatea de rutină a unei instituţii publice, cum este Parlamentul.

Propun, aşadar: de fiecare dată când un parlamentar se deplasează în numele Parlamentului la o acţiune, raportul pe care acesta îl întocmeşte şi îl prezintă Biroului permanent al Camerei respective să fie făcut public, adică comunicat cel puţin jurnaliştilor acreditaţi la Parlament; televiziunea publică să aloce câteva minute zilnic activităţii parlamentare, informând publicul despre programul camerelor, a comisiilor şi altor activităţi; conducerea camerelor să facă săptămânal o conferinţă de presă la care să participe şi parlamentari, precum şi comunicate de presă despre activitatea curentă a camerelor şi parlamentarilor, mai ales despre deplasările în străinătate, rostul şi rezultatele acestora.

Dacă nu vom vorbi despre activitatea noastră, dacă nu vom explica în ce fel cheltuim banii publici, dacă nu vom şti să spunem contribuabililor în ce constă cu adevărat munca de parlamentar, vom ajunge, fără îndoială, să fim siliţi a achiesa la acuzaţia de risipitori ai banului public care ni se aduce din ce în ce mai des. Şi de aici până la cerinţa reducerii numărului parlamentarilor la câte unul pentru fiecare judeţ, ori, de ce nu, a desfiinţării Parlamentului, nu mai e decât un pas. Sau doi...