Parliamentary debates

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Dacă acum un an, oficialii români făceau vizite la Bruxelles cu inima strânsă, îngrijoraţi fiind în privinţa capacităţii României de a-şi îndeplini obligaţiile, acum, delegaţiile noastre participă la întâlnirile cu liderii europeni cu fruntea sus, încrezători în materializarea la 1 ianuarie 2007 a destinului nostru european.

La Consiliul European de primăvară de la Bruxelles, delegaţia română a primit asigurări din partea oficialilor europeni că raportul din mai va analiza cu maximă luciditate şi imparţialitate paşii făcuţi de România de la ultimul raport de monitorizare.

Semnalele în acest sens sunt optimiste. De la ultimul raport, din octombrie anul trecut, autorităţile române au luat în serios observaţiile făcute de Comisia Europeană şi au mobilizat toate resursele necesare pentru a grăbi ritmul reformelor în sectoarele marcate cu steguleţe roşii.

Chiar acum câteva zile, în cadrul Consiliului de asociere Uniunea Europeană-România, s-a arătat că ţara noastră a făcut progrese însemnate, mai ales în domeniul justiţiei şi al luptei împotriva corupţiei, lucru ce va fi evidenţiat în raportul din mai, justiţia scăpând de steguleţul roşu şi primind în schimb unul galben. Acest lucru nu înseamnă că putem răsufla uşuraţi, deoarece integrarea noastră se tranşează abia în toamnă.

De aceea, perioada care urmează, cuprinsă între mai şi noiembrie, va fi una extrem de solicitantă pentru autorităţile române; un tur de forţă şi de mobilizare exemplară, care va oferi Comisiei Europene o foaie de parcurs convingătoare pentru toate capitolele monitorizate.

Să nu uităm că există în continuare pericolul aplicării unor clauze de salvgardare sectoriale, care, deşi nu vor afecta aderarea, vor însemna restricţii în unele domenii, ceea ce ne va împiedica să fructificăm la maxim statutul de stat membru al U.E.

Pe lângă aceste sarcini tehnice, de care sunt convins că ne vom achita în mod onorabil, trebuie să operăm în registrul sensibil al mentalităţii. Până acum eram obişnuiţi să ne raportăm la Uniunea Europeană prin folosirea a doi termeni antagonici, "noi" şi "ei", "problemele noastre" şi "problemele lor".

Aceste stereotipuri care operează în mintea noastră trebuie abandonate, la fel şi laitmotivul "aşa ne cere Europa" ce însoţeşte orice reformă şi să încercăm să ne privim în rolul de membru al Uniunii Europene. Vom aparţine unui grup de ţări care au decis la începuturile proiectului construcţiei europene să pună în comun totul, creând o lume civilizată, o zonă a prosperităţii şi a libertăţilor cetăţeneşti, iar noi va trebui să-i împărtăşim valorile, dar şi eventualele eşecuri.