Parliamentary debates

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Săptămâna trecută s-au înregistrat atacuri fără precedent la adresa PNL, a premierului Tăriceanu şi a actului de guvernare în care sunt implicaţi miniştri şi secretari de stat liberali. Principalul vector al acestor atacuri a fost şeful statului, iar acuzaţiile proferate nu au fost deloc diferite de cele deja clasice venite din zona C.V.Tudor, PSD sau Gigi Becali. Este necesar ca orice om de bună credinţă să-şi pună o serie de întrebări. Ce a determinat aceste atacuri fără precedent, de ce acum şi, nu în ultimă instanţă, ce se urmăreşte? Am să încerc să dau, punctual, răspunsuri la aceste întrebări.

PNL a început, încă din luna februarie a acestui an să deranjeze. În primul rând, pentru că nu a fost de acord în totalitate cu pachetul de legi privind siguranţa naţională. Nu a fost de acord în ceea ce priveşte ilegalitatea modalităţii de legiferare - nici serviciile secrete şi nici CSAT nu au calitatea de legiuitor - şi nici cu restrîngerea unor drepturi şi libertăţi democratice prevăzute de unele din legile din pachet.

PNL a înaintat în Parlament şi a susţinut fără nici o rezervă cele două legi - a CNSAS şi a Lustraţiei - care au ca finalitate condamnare comunismului, a abuzurilor fostei Securităţi şi, în ultimă instanţă, purificarea morală a clasei politice.

PNL este pe punctul de a finaliza extrem de delicata problemă a despăgubirii foştilor proprietari care, din motive obiective sau subiective, nu-şi mai pot reprimi în natură fostele proprietăţi funciare sau imobiliare.

Aceste trei puncte esenţiale atât pentru cetăţenii României în sine, cât şi pentru parcursul integrării sunt cele care au declanşat valul de atacuri, din toate direcţiile, asupra PNL, a premierului şi a miniştrilor liberali.

Se poate spune, fără echivoc, că există persoane care doresc să introducă, sub umbrela declarativă a democraţiei, o componentă poliţienească a statului. De asemenea, se poate trage concluzia că s-a lărgit paleta celor care se opun deconspirării fostei Securităţi şi a condamnării comunismului. Nu contează dacă, la nivel declarativ, unele personalităţi politice declară că doresc condamnarea comunismului. Contează cum văd aplicarea în practică a acestei condamnări. Este ciudat, deşi există şi funcţionează deja un Institut al Investigării Crimelor Comunismului (IICC) sub patronajul Guvernului, preşedintele Traian Băsescu înfiinţează unul similar sub patronajul său. Şi aici este de pus o întrebare. De ce? Răspunsul este unul simplu. Din raţiuni de imagine. Aş face o paranteză (şi o paralelă) legată de persoana care va conduce instituţia creată de preşedinte. Domnul Traian Băsescu a afirmat despre Ticu Dumitrescu, exact în zilele în care acesta era susţinut de întreaga opinie publică pentru conducerea CNSAS, că a fost decorat de regimul comunist cu nu ştiu ce medalie a muncii clasa a III-a. Prin această afirmaţie, mult utilizată de Vadim & Co, Traian Băsescu încerca să păteze trecutul anticomunist al lui Ticu Dumitrescu. Operând cu aceeaşi unitate de măsură şi despre Vladimir Tismăneanu, cel care va conduce instituţia înfiinţată de preşedintele Băsescu, se poate spune că este fiul unui Comisar sovietic, Leon Tismineţky, care în perioada războiului tranmitea de la Radio Moscova în limba română mesaje anti româneşti, iar mai tîrziu a fost un slujitor fidel al regimului marxisto-leninist-stalinist; se poate spune că a fost coleg de liceu cu Nicu Ceauşescu. Toate aceste date biografice spun mult mai mult decât o medalie a muncii clasa a III-a.

Şi să nu uităm un amănunt. Ticu Dumitrescu, proaspăt ieşit din puşcăriile comuniste, trebuie să muncească undeva pentru a se întreţine. Pentru dl V. Tismăneanu nu a fost cazul. Şi tocmai din cauza trecutului său de fost deţinut politic, Ticu Dumitrescu trebuia să fie un exemplu în activitatea de pe şantierul unde abia şi-a găsit de lucru. Şi, oricum, respectiva medalie nu i-a fost acordată pentru merite personale, astfel de medalii se acordau cu sutele, cu miile şi la nivelul unei întregi unităţi de producţie. A, dacă Ticu Dumitrescu ar fi fost un Stahanov al României, dacă ar fi fost erou al muncii socialiste, atunci se putea discuta la nivel negativ. Dar nu a fost. Şi domnul Traian Băsescu ştie foarte bine toate aceste amănunte, dar "uită" să le şi amintească. Se poate spune clar că şeful statului nu îl agreează pe Ticu Dumitrescu, personaj care este un duşman consacrat al fostei Securităţi.