Parliamentary debates

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Prin declaraţia politică de astăzi vreau să fac referire la evenimentul de referinţă al lunii septembrie pentru marea majoritate a românilor, începerea noului an şcolar.

Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii 16 ani, fiecare deschidere de an şcolar este anunţată de campaniile mass-media care evidenţiază aspectele negative ale sistemului de educaţie, exemplele de infrastructură precară, nemulţumirile sindicatelor din domeniu. În înţelegerea mea, acestea au ca scop atragerea atenţiei opiniei publice asupra dezinteresului manifestat de autorităţi în îmbunătăţirea condiţiilor de studiu ale preşcolarilor, elevilor şi ucenicilor, fapt binevenit, deoarece condiţiile în care învaţă copiii noştri trebuie să fie o preocupare permanentă pentru autorităţile din România.

Din articolele şi reportajele apărute, anul acesta nu pare să se desprindă nici el din acest cadru, deshiderea anului şcolar 2006 - 2007 fiind caracterizată de aceleaşi probleme: infrastructură educaţională care descrie un cadru ce face imposibil procesul de predare-învăţare, materiale didactice sau resurse financiare pentru renovări insuficiente, lucrări de reabilitare ce nu vor fi terminate până la data de 15 septembrie etc.

Şi totuşi, toate acestea sunt puse în planul doi atunci când din partea sindicatelor cadrelor didactice apare din nou ameninţarea boicotării începutului de an şcolar.

Deşi venirea zilei de 15 septembrie pare să fi prins din nou pe picior greşit autorităţile, eu nu pot să-mi manifest decât optimismul că reforma în educaţie iniţiată de Cabinetul Tăriceanu va reuşi. În sprijinul acestei afirmaţii vreau să reamintesc faptul că, raportat la anul 2004, în anul 2006 bugetul alocat educaţiei a fost dublat. Astfel, pentru educaţie, în 2006, a fost alocat un buget de cca. 17 miliarde RON, în timp ce în 2004 acesta era de numai 8 miliarde RON.

Acestei dublări a bugetului i se adaugă programul de investiţii în sistemul de educaţie cu bani atât din rezervele Guvernului, cât şi obţinuţi în urma parteneriatelor semnate cu Banca Mondială. Suma totală a acestor investiţii se ridică la 400 milioane Euro pentru mediul universitar şi 700 milioane Euro pentru mediul preuniversitar, ceea ce ne conduce spre un total de 1,1 miliarde Euro, bani direcţionaţi 100% îmbunătăţirii condiţiilor din sistemul de educaţie. Aceste sume se completează cu programul Guverului de finanţare anuală a proiectelor de infrastructură educaţională din mediul rural al cărui buget este de 100 milioane Euro / an.

Pentru toate aceste fonduri a fost schimbată metoda de alocare a resurselor, unităţile de învăţământ fiind stimulate de a depune cereri de finanţare pentru realizarea de proiecte de dezvoltare. În acest fel s-a renunţat la centralizarea practicată până în prezent prin care numai de la nivelul ministerului se stabilea cine şi pentru ce primeşte resurse financiare.

Totodată, pentru deschiderea anului şcolar din 2006, în mediul rural, Cabinetul Tăriceanu a asigurat dotarea cu mobilier şcolar a 1500 de şcoli, au fost dotate cu alimentare cu apă 500 de şcoli, s-a asigurat dotarea cu mijloace de învăţământ de bază a 8000 de unităţi de învăţământ şi s-au asigurat materiale tipărite folosite ca materiale auxiliare în ore şi pentru biblioteca şcolii pentru 4000 de şcoli.

Dar cum reforma în educaţie nu este caracterizată doar de investiţiile în infrastructura educaţională, ci şi de creşterea salariilor profesorilor, Cabinetul Tăriceanu a reuşit o creştere a acestora, deocamdată departe de nevoile şi de nivelul de salarizare necesar unui trai decent cadrelor didactice, dar totuşi o creştere comparabilă cu creşterile salariale ale tuturor angajaţilor din cadrul instituţiilor de stat.

În baza celor evocate prin această declaraţie politică pot susţine că în sistemul de învăţământ, din punctul de vedere al infrastructurii şi al nivelului salarizării, se pot observa îmbunătăţiri, îmbunătăţiri ce mă fac să fiu încrezător în faptul că acestă evoluţie a reformei în sistemul de educaţie va continua în beneficiul cadrelor didactice, a preşcolarilor, elevilor şi ucenicilor.

Rezultatele, aşa cum este de aşteptat, nu pot fi observate imediat. De aceea, consider că este important ca reforma în educaţie să continue în acelaşi ritm susţinut şi totodată în aceeaşi stare de colaborare dintre cadrele didactice şi autorităţi.

Vă mulţumesc.