Parliamentary debates

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Despre drepturile omului în anul 2007"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

"Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii."

(Art. 1 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)

În 1950, toate statele şi organizaţiile interesate au fost invitate de către Adunarea Generală să sărbătorească ziua de 10 decembrie ca Zi a drepturilor omului. Această zi marchează aniversarea adoptării de către Adunarea Generală a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (în 1948). Problematica drepturilor omului poate fi abordată din mai multe perspective, dintre care cea juridică este cea mai des întâlnită. Invocându-se încălcarea lor, legea intervine pentru restabilirea ordinii, redarea dreptului celui care a fost frustrat. Se spune adesea că tocmai încălcarea dreptului generează dreptul. Aceasta înseamnă că până nu ne este afectată starea în care ne aflăm nici nu sesizăm că ceea ce ne aparţine constituie obiect al imixtiunii celorlalţi.

Istoria drepturilor omului se confundă cu istoria umanităţii, căci drepturile care s-au afirmat de-a lungul timpurilor, s-au articulat în jurul ideilor pe care societatea le-a vehiculat. O abordare sociologică a drepturilor omului trebuie să plece de la două premise: sociabilitatea fiinţei umane şi constatarea că relaţia de putere (inerentă oricărei societăţi) generează anumite raporturi între indivizi, ca fiinţe umane, deşi egale, totuşi diferite. Ceea ce este însă comun izvorăşte din acele nevoi care, indiferent de diferenţele interumane, rămân specifice fiinţei umane: dreptul la viaţă, dreptul la un trai decent, dreptul la muncă şi la odihnă, dreptul la respect, înţelegere şi toleranţă, dreptul la libertate.

Enumerând aceste drepturi ale omului, care sunt de fapt doar câteva dintre drepturile lui, nu pot să nu fac referire la drepturile de care trebuie să beneficieze românii care în prezent se află în Italia, acolo unde nu cu mult timp în urmă drepturile lor erau grav încălcate. Mă refer la dreptul la un trai decent, la posibilitatea ca ei să-şi asigure mijloace de a beneficia de un trai decent. Au simţit că acolo au această posibilitate de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai, iar acest lucru nu trebuie să-i lipsească de dreptul la respect, înţelegere şi toleranţă. Ceea ce s-a întâmplat în Italia este departe de a putea vorbi despre toleranţă sau libertate. Lucru care nu s-a întâmplat şi în cazul italienilor care se află, trăiesc sau muncesc în România. Şi în România trăiesc comunităţi de italieni, dar niciodată n-au fost înjunghiaţi pe stradă, bătuţi, alungaţi sau supuşi unor tratamente discriminatorii.

Toate aceste fapte se petrec însă din partea celor care au o percepţie greşită a noţiunii de libertate. Fiecare dintre noi, indiferent că suntem români sau italieni, că suntem albi sau negri, că suntem săraci sau bogaţi, trebuie să conştietizăm faptul că libertatea noastră este îngrădită de libertatea altora. Şi aşa cum alţii respectă libertatea noastră, la fel şi noi trebuie să respectăm libertatea altora.

Egalitatea, libertatea şi fraternitatea se însoţesc cu ideea de iubire pentru celălalt, oamenii fiind creaţia divină şi deci egali. Toate fiinţele umane sunt dotate cu aceleaşi drepturi fundamentale şi sunt subiectul pentru acelaşi respect şi demnitate indiferent de numeroasele diferenţe pe care natura şi împrejurările vieţii le creează.

Această egalitate este în drepturi şi demnitate.

Va mulţumesc.