Parliamentary debates

Doamna Sonia Maria Drăghici:

"Mărţişorul - simbol al primăverii"

Declaraţia mea politică de azi vine în sprijinul unei tradiţii populare româneşti care nu trebuie să-şi piardă sensul în lumea prostului gust. Mă refer aici la mărţişor

Sărbătoarea mărţişorului este una dintre ce mai vechi datini păstrate la români, se pare, din cele mai vechi timpuri şi se celebrează începând cu data de 1 martie. Foarte mulţi etnologi sunt de părere că acest obicei se păstrează de la romani, cu atât mai mult cu cât luna martie este dedicată planetei şi zeului Marte. Înainte de a deveni întruchiparea războiului, Marte era o divinitate a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor. În calendarul romanilor, 1 martie coincidea cu începutul anului nou. Tot la această dată era celebrată şi Matronalia, sărbătoare a femeilor, când bărbaţii le făceau cadouri soţiilor. La români, 1 martie este ziua Babei Dochia, divinitate agrară şi maternă la vârsta senectuţii, care moare şi renaşte simbolic la 9 martie.

Mărţişor se numeşte cadoul făcut de 1 martie. După modul de confecţionare, măţişorul ţine de tradiţia Dochiei. În toate zonele ţării era tradiţie ca părinţii să lege copiilor câte o monedă de aur sau de argint la gât sau la mână. În Banat exista obiceiul ca nu numai copiii să poarte mărţişorul, ci şi fetele şi tinerele căsătorite. Acesta se agăţa de gât sau de mână în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, pentru a-i ajuta pe copii să fie norocoşi şi sănătoşi. Femeile tinere îl purtau pentru a nu fi arse de soare, pentru a li se păstra tenul alb şi pe timpul verii.

În funcţie de zona etnografică, mărţişorul era scos după 9 sau 12 zile, sau la o altă sărbătoare a primăverii (Măcinici-9 martie, Armindeni-1 mai, Florii). La înflorirea unor pomi, păducel sau vişin, mărţişorul se lăsa de către copii pe ramurile pomului ca să fie sănătoşi şi frumoşi ca florile acestuia. Dacă pomului îi mergea bine, îi mergea bine şi copilului în viaţă. Tinerele căsătorite purtau mărţişorul până la sfârşitul lui martie. Acesta era scos, ferit de lumina soarelui, moneda era pusă în vin, pe pâine albă şi caş, iar funia pe trandafiri, ca faţa să le fie albă şi îmbujorată. Pentru ca dorinţele să le fie îndeplinite, mărţişorul trebuia purtat cu demnitate.

Ca multe alte tradiţii, sărbătoarea mărţişorului şi-a pierdut simbolistica străveche, transformându-se într-un eveniment comercial. Iată de ce fac această declaraţie politică în speranţa că românii vor aprecia mai mult simbolistica mărţişorului decât transformarea acestui obicei popular străvechi într-un eveniment comercial ieftin, cu iz de bazar oriental.