Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Considerente privind remanierea guvernamentală şi limitarea deficitului bugetar"

Respingerea moţiunii de cenzură iniţiate de PSD şi PNL este un semnal puternic pe care clasa politică românească îl transmite mediului economic. După mult timp, parlamentarii, culmea!, aleşi uninominal, au lăsat la o parte interesul electoral propriu şi au ales calea corectă. În acest moment, responsabilitatea se deplasează dinspre Parlament spre Guvern. Executivul are acum toate pârghiile pentru a pune în aplicare programul de reducere a cheltuielilor bugetare pe care şi-a asumat răspunderea. Nouă, ca parlamentari, ne rămâne obligaţia să monitorizăm eficienţa cu care Executivul pune în aplicare planul de austeritate.

Actuala formulă ministerială este una care are, cu siguranţă, plusuri şi minusuri. Dintr-o anumită perspectivă, o remaniere guvernamentală poate fi oportună. Nu pentru a înlocui un ministru cu altul, ci poate pentru a restructura unele ministere care nu îşi au utilitatea într-o asemenea perioadă. O formulă de Executiv mai suplă, având 10-12 ministere, poate fi dezirabilă în detrimentul actualei formule guvernamentale. Nu trebuie uitat că această formulă este moştenită în bună parte din perioada în care prim-ministru era Călin Popescu Tăriceanu. Or, la momentul respectiv, criza economică încă nu-şi făcuse efectul şi se justifica un număr mai mare de ministere.

Remanierea guvernamentală, dacă ea se va produce, nu trebuie să stea sub calculul factorului electoral. E mai puţin important acum dacă principalul partid de guvernământ scade în preferinţele electoratului, mai important este ca Guvernul să devină mai eficient. De aceea, remanierea nu e musai să se facă săptămâna aceasta sau peste două săptămâni sau peste o lună, mai ales că eu cred că înlocuirea unor miniştri cheie poate să afecteze tocmai ceea ce se numeşte operaţionalitate pe termen scurt. Nu ne permitem să amânăm momentul implementării măsurilor de austeritate pentru că asta ar însemna noi decalaje ale efectelor pozitive. Voi repeta ori de câte ori va fi nevoie: factorul determinant în acest moment este timpul. Dacă noi am fi luat toate aceste măsuri anul trecut sau la începutul anului acesta, lucrurile ar fi stat cu totul diferit în acest moment.

Din punct de vedere funcţional, în prezenta declaraţie politică aş vrea să fac un scurt comentariu asupra unui principiu din dezbaterea publică prezentat, cred eu, distorsionat. Este vorba despre nivelul deficitului bugetar. Realitatea contondentă este aceea că multe firme nu îşi mai plătesc la timp impozitele, nu pentru că ar fi dat faliment, nu pentru că ar fi intrat în insolvenţă, ci, pur şi simplu, pentru că nu au lichidităţi şi atunci preferă această variantă. În condiţiile date, veniturile estimate de Ministerul Finanţelor nu concordă cu veniturile reale. Dacă noi am face în aşa fel încât respectivele firme să aibă banii pentru a-şi plăti impozitele, atunci, implicit, deficitul bugetar ar scădea considerabil.

De aceea, cred că pe două direcţii merită insistat în perioada următoare. Cea mai importantă este cea a creditării pentru a oferi, în sfârşit, credite mediului privat, pentru a crea acel rulaj de bani necesar oricărei economii funcţionale. Cea de-a doua zonă de interes este cea a felului în care îşi face treaba Garda Financiară. Consider că reprezentanţii ANAF ar trebui să dea dovadă de o rigoare mult mai mare în această perioadă. Problema nu este a celui care face evaziune fiscală, ci a statului, care nu ştie să se protejeze de această molimă. Ca să parafrazez, problema nu este a şoferului care trece pe roşu, ci a poliţistului care nu-i dă amendă şi nu-i ia carnetul. De aceea, dintr-o anumită perspectivă, nu sunt de acord cu plata t.v.a.-ului la intrarea unor bunuri în ţară, mai ales că respectiva măsură nu corespunde nici măcar acquis-ului comunitar. Pe mine nu mă satisface explicaţia ministrului Vlădescu referitoare la punerea în practică a măsurii de infringement din partea Comisiei Europene. Consider că problema trebuie rezolvată de statul român, iar responsabilitatea nu trebuie plasată în zona mediului de afaceri onest şi cinstit. Când toată lumea se plânge de cash-flow, tu, ca stat, nu poţi merge în zona aplicării unui nou garou financiar.

Sunt de acord cu unirea Gărzii Financiare cu reprezentanţii vamali, sunt de acord cu mult mai multe controale pe care ar trebui să le deruleze structurile din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Sunt de acord cu orice tip de măsură a combaterii evaziunii fiscale care nu sporeşte artificial costurile produselor de import şi nu generează blocaje financiare suplimentare. Şi-aşa, statul s-a împrumutat de la bănci, lăsând multe firme private necreditate.

În final, aş vrea să transmit o laudă, o încurajare Guvernului, care a decis că una dintre priorităţile sale în următoarea perioadă trebuie să fie plata datoriilor către firmele private. A-i da mediului de afaceri banii pentru care acesta a muncit creează cu adevărat premisele unei reveniri economice importante. În măsura în care acest tip de stimulent va produce efectele scontate, cred că în toamnă ar fi oportună o dezbatere mai largă privind posibilitatea ca firmele să plătească t.v.a. abia în momentul încasării facturii, nu în momentul emiterii sale, aşa cum se întâmplă acum.