Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Declaraţie politică intitulată "Cacealmaua".

După alegerile din 2000, premierul desemnat Adrian Năstase a pus în practică o structură hipercentralizată de guvernare, cu cel mai mare număr de ministere şi miniştri din Europa. De atunci până acum, actualul Guvern - caracterizat de o birocraţie cronică - nu a reuşit mari performanţe în planul reformei economice din România, înghiţind în schimb bani publici destinaţi cu nonşalanţă diferitelor capitole de "cheltuieli bugetare".

Din acest punct de vedere, restructurarea Guvernului - decisă în şedinţa de taină de la Cotroceni dintre Preşedintele Ion Iliescu şi primul-ministrul Adrian Năstase - poate fi considerată o măsură înţeleaptă. Am putea spune că, în ceasul din urmă, PSD a înţeles mesajul şi exigenţele europene, precum şi semnalele insistente ale opoziţiei democratice.

Această remaniere guvernamentală are însă la bază alte jocuri de culise. Este de ajuns să ne amintim meciul "Năstase - Iliescu" din toamna anului trecut, în care premierul susţinea sus şi tare "alegeri anticipate", în timp ce preşedintele era de acord cu "remanierea de substanţă" a Cabinetului Năstase. La ce s-a ajuns vom fi martori cu toţii în aceste zile: comasarea unor ministere de dragul lumii, rotirea cadrelor din clientela politică psd-istă împărţită între taberele Iliescu şi Năstase. Năravurile pesediste vor rămâne însă aceleaşi.

Restructurarea Guvernului - devenită obiect al luptei dintre cele două Palate - este un alt punct pierdut de premier în faţa preşedintelui. Dacă ar fi fost după şeful Guvernului, restructurarea nu ar fi avut loc. Lupta pentru controlul PSD-ului, dar şi integrarea europeană, îi cer acest lucru. Numai că din ecuaţia acestei restructurări lipseşte chiar primul-ministru, Adrian Năstase fiind marele absent al remanierii.

Indiferent că funcţionează cu un număr mai mic de ministere, indiferent de calitatea persoanelor care vor ocupa noile portofolii restructurate şi comasate, viitorul Cabinet Năstase va păcătui, în continuare, prin atitudine antidemocratică şi centralistă, prin corupţie şi birocraţie. Binecuvântând această remaniere, preşedintele Ion Iliescu se face părtaşul acestor practici, tolerându-le tacit, aşa cum a făcut şi până acum, chiar dacă în discursul public susţine contrariul.

După doi ani şi jumătate de insuccese, un Guvern prelucrat după chipul şi asemănarea premierului nu este o garanţie că lucrurile vor merge în direcţia cea bună. Din contră.

După 2000, faptele premierului sunt concludente: Parlamentul a fost deposedat de funcţia sa legislativă prin avalanşa ordonanţelor de urgenţă emise pe bandă rulantă sub semnătura premierului. În plus, sfidând propriile declaraţii, programul de guvernare şi textul Constituţiei, primul-ministru a ignorat întrebările şi interpelările parlamentarilor privind politica Guvernului, nefiind prezent nici măcar o dată în Parlament pentru a răspunde - cum era firesc - problemelor invocate de parlamentari. Ca şi până acum, primul-ministru Adrian Năstase va fi veriga cea mai slabă din lanţul slăbiciunilor guvernamentale, care vor fi eliminate nu prin remanieri de formă, ci prin votul din 2004. Bineînţeles, la concurenţă cu doi reprezentanţi ai fostei puteri, Alexandru Athanasiu şi Elena Dumitru, atraşi de ciolanul puterii pesediste, căreia în scurt timp îi vor dovedi dezastrul. Pentru ca această mascaradă politică să fie desăvârşită, primul-ministru anunţă - pe de o parte - comasarea unor ministere, iar - pe de altă parte - măreşte numărul "miniştrilor delegaţi" la şase, dotaţi şi ei cu cabinete şi personal propriu de specialitate.

Ca atare, prezenţa primului-ministru Adrian Năstase în fruntea unui Cabinet cosmetizat pe ici pe acolo va însemna - pe mai departe - nerespectarea regulilor jocului democratic, sfidarea normelor parlamentare şi ignorarea intereselor cetăţenilor.

Acesta este adevăratul bilanţ al Guvernului Năstase, şi nu cel coafat de buletinele de ştiri ale TVR şi de datele economice falsificate ale Institutului Naţional de Statistică.