Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mi-am permis să mă adresez dumneavoastră prin intermediul unei scrisori, prin care vă solicitam sprijinul în desfăşurarea proiectului socio-cultural pe care îl dezvolt la nivelul judeţului Botoşani "O carte pentru fiecare", proiect care-şi propune să trimită în bibliotecile şcolare din satele acestui judeţ măcar câte 100 de cărţi.

Proiectul a cuprins aproape întreaga suflare botoşăneană, care a izbutit să doneze peste 5.000 de cărţi, dar sunt convins că implicarea domniilor voastre a adus în aceste sate, şcoli şi inimi de copii cu mult mai mult decât o carte. A adus semnalul că ne pasă, că nu putem tolera ideea că la început de veac XXI, cărţile pot fi o raritate.

Deputaţi şi senatori de toate culorile politice şi-au dat mâna pentru ca acest proiect să însemne ceva şi în numele copiilor care se vor bucura de cărţile donate, vă mulţumesc.

S-au raliat proiectului oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, care au preferat în unele dintre cazuri să nu-şi dezvăluie numele. Au fost alături de noi instituţii importante ale culturii româneşti, precum Ministerul Culturii şi Institutul Cultural Român, ale căror donaţii trec de 7.000 de volume.

Nu am descoperit voinţa politică de a salva bibliotecile. Nu am descoperit-o pe aceea de a salva căminele culturale, instituţii care ar fi născut şi justificat reala voinţă de a deveni cu adevărat europeni.

Au existat, în chiar fruntariile judeţului Botoşani, lideri politici care au considerat apelul la donaţie de carte drept o "atitudine subversivă", descalificându-se astfel în ochii tuturor şi mai ales în cei ai generaţiei tinere, dar gestul dumneavoastră, stimaţi colegi, demonstrează că putem descoperi voinţa de a trezi orgoliul unei comunităţi care i-a născut pe Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian.

Pământul acela naşte continuu talente, dar multe dintre ele se ofilesc în fumul năucitor de tizic (un carburant făcut din paie şi bălegar), cu care încă se mai încălzesc numeroase sate de pe malurile Siretului şi Prutului.

Stimaţi colegi,

Speranţa moare ultima şi se trezeşte la primul gest de omenie. O carte primită de la un parlamentar va fi, în mod sigur, un paşaport pentru speranţă.

Cu scuzele de rigoare pentru patetismul oarecum desuet astăzi, vă mulţumesc tuturor parlamentarilor PSD, PD, PNL, PPRM, PUR, UDMR, care nu aţi ezitat să sprijiniţi acest proiect şi vă rog să primiţi, doamnelor şi domnilor colegi, expresia profundului respect pe care vi-l port.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumim.

Vă mulţumim şi dumneavoastră şi vă doresc tuturor o zi cu bună dispoziţie.