Parliamentary debates

Domnul Alexandru Mocanu:

În şedinţa din 7 septembrie a.c., la propunerea domnului Adrian Năstase, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a hotărât ca luni, 12 septembrie, toţi deputaţii să rămână în teritoriu pentru a participa la deschiderea anului şcolar. Similar s-a procedat şi la Senat.

Personal, am declarat imediat că este o decizie lipsită de sens, chiar anacronică dacă ne gândim că suntem, iată, în 2005. Ca urmare, nu o să particip la festivităţile de deschidere ale anului şcolar. Şi iată de ce:

Pentru că eu cred că un parlamentar, oricât ar părea unora de ciudat, nu este şi nu trebuie să fie decât un cetăţean obişnuit care, timp de 4 ani, indiferent de profesie, are menirea de a face legi ori de a contribui la elaborarea acestora.

Parlamentarul nu cred că este plătit din bani publici pentru a fi "programat" să patroneze diverse sindrofii, să taie panglici ori să ... deschidă anul şcolar! Admit că ocazional, cu titlu de excepţie, s-ar putea afla într-o astfel de ipostază, dar şi atunci cu multă atenţie, astfel ca prezenţa sa să fie una decentă, discretă şi nicidecum ostentativă!

După decembrie 1989 am sperat că noii conducători se vor debarasa de clişee şi fetişuri comuniste. Din păcate, după 15 ani, mulţi dintre ei sunt încă bântuiţi de acestea, sunt, elegant spus, nostalgici. Aş aprecia mult dacă această "nostalgie" s-ar manifesta mai ales la votarea bugetului de stat şi învăţământului i-am mări cu 40-50% alocaţia bugetară. În acest fel, vor avea geamuri la ferestre şi pereţi văruiţi nu doar şcolile la care sunt invitaţi parlamentarii să deschidă anul şcolar!

Nu cred în grija şi aprecierea domnului Adrian Năstase pentru învăţământ, atâta timp cât în nici unul din cei 4 ai în care a fost prim-ministru, alocaţia bugetară pentru acest sector abia dacă a depăşit 3% din p.i.b. Eu sper şi voi milita ca, începând cu 2007, învăţământul să beneficieze de minim 5% din p.i.b.

Acestea sunt, în principiu, motivele pentru care nu particip la deschiderea anului şcolar 2005-2006.

Cred totuşi că pot exista excepţii, anume parlamentarii proveniţi din învăţământ. În opinia mea, aceştia, din respect pentru breasla în care s-au format şi pentru colectivul din mijlocul căruia au plecat, sunt îndreptăţiţi să participe la deschiderea anului şcolar în şcoala la care se vor întoarce ca dascăli la finalul mandatului. În nici un caz însă, parlamentarul-profesor nu trebuie plimbat ca pe Sfintele Moaşte pe la nu ştiu câte şcoli şi, pentru acesta, copiii, părinţii şi dascălii să fie ţinuţi în curtea şcolii în picioare, în soare şi în careu până soseşte, în sfârşit, pentru 10-15 minute Măria Sa Alesul Neamului.

În final, cu prilejul noului an şcolar, adresez tuturor elevilor îndemnul de a nu pregeta şi a se pregăti cât mai bine pentru interesul lor şi bucuria părinţilor. Acestora le doresc sănătate şi tenacitatea de a-şi susţine copiii să ajungă ceea ce-şi doresc, iar cadrelor didactice să nu-şi piardă speranţa pentru că nu peste mult timp societatea îi va răsplăti, aşezând această breaslă, din toate punctele de vedere, pe un loc în concordanţă cu importanţa şi nobleţea activităţii pe care o desfăşoară.