Costică Macaleţi
Costică Macaleţi

Sittings of the Chamber of Deputies of March 7, 2006

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.27/2006
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of March 7, 2006

  1. Intervenţii ale deputaţilor:
  1.26 Costică Macaleţi - declaraţie politică cu titlul "Banii din privatizarea BCR şi problematica pensionarilor";

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie Politică: "Banii din privatizarea BCR şi problema pensionarilor"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la o problemă ce priveşte o largă categorie de cetăţeni: pensionarii. Consideraţi de unii "prea mulţi" sau "o povară pe umerii salariaţilor", pensionarii sunt acei oameni cuminţi, omenoşi, înzestraţi cu un bun simţ care depăşeşte prin mărimea sa chiar şi tupeul actualilor guvernaţi care le-au promis numai o viaţă mai bună în alegeri, pentru ca acum să-i trateze ca pe nişte vechituri care îi încurcă.

Desigur, Guvernul Tăriceanu tratează problema pensionarilor cu relaxare pentru că, nu-i aşa, cum să gândească altfel când nu doar ei, pensionarii, sunt acea pătură docilă a societăţii de care nu trebuie să se teamă nimeni? Nu sunt ei cei care se aşează cuminţi la cozi interminabile din primele zile ale anului pentru a-şi plăti impozitele şi taxele? Nu ei sunt cei care, cu mâinile şi picioarele îngheţate de frig, stau şi câteva nopţi la rând în faţa farmaciilor pentru a-şi primi "porţia de viaţă", medicamentele de care au nevoie? Nu dintre ei sunt cei care se sting în mizerie, valori ale trecutului după o viaţă de muncă?

Şi atunci de ce să se teamă domnii de la putere? De ce să nu "recoreleze" ei doar cu ceva mărunţiş pensiile aşa cum au făcut-o anul trecut? De ce să nu respingă Guvernul de exemplu, recent, iniţiativa de a oferi, de la buget, fonduri pentru suplimentarea veniturilor ridicol de mici ale artiştilor pensionari? De ce să nu-i lase să rişte să moară pe pensionarii diabetici, şi nu numai, pe care îi lasă fără insulină, în culmea disperării? Pentru că nu are dreptul să o facă!!!

Cine poate aprecia valoarea unui om ajuns, după o viaţă de muncă, să depindă de nişte drepturi financiare care i se cuvin, nu care îi sunt oferite ca ajutor?! Pentru că părinţii noştri nu primesc de la noi, cei activi în câmpul muncii, un ajutor, ci primesc înapoi ceea ce au oferit la rândul lor celorlalţi, societăţii în care au trăit şi au muncit!

Am urmărit cu toţii în mass-media privatizarea BCR, prezentată ca un succes al Guvernării Alianţei D.A. Nu vorbesc de faptul că nu este numai meritul Alianţei această privatizare, ci şi al Guvernării PSD din perioada 2000-2004, deşi este o realitate ascunsă opiniei publice de către actuala putere. Vorbesc despre faptul că mulţi din cei ce au majoritatea politică râvnesc la aceşti bani pe care să-i poată folosi în fel şi chip! Însă vin şi vă spun: ai cui sunt de drept aceşti bani? Cine a muncit pentru ei? Cine sunt cei care au dreptul să se bucure de rezultatele muncii lor? Nu cumva de acest drept trebuie să beneficieze şi pensionarii? Nu cumva şi sudoarea lor a curs pentru a se crea atâtea valori?

Consider că trebuie ca măcar o parte din banii obţinuţi de către stat ca urmare a privatizării BCR trebuie să constituie o resursă financiară menită să sprijine sistemul public de pensii! Pentru că este evident faptul că pensionarii trebuie să se bucure de dreptul lor garantat constituţional de a avea un trai decent. Pentru că o adevărată recalculare a pensiilor trebuie să ţină seama de realităţile în care trăiesc aceşti oameni. Cu bunele şi relele lor.

Şi mai vreau să adaug ceva. Domnilor guvernaţi, lucrurile se schimbă! Nu s-a încheiat încă luna de când pensionarii au ieşit în stradă la Galaţi pentru a-şi cere drepturile ce li se cuvin. Poate că dumneavoastră credeţi că veţi sta la putere etern. Insă ar trebui să ştiţi un lucru: toţi avem parte de bătrâneţe până la urmă. Veţi ajunge la fel ca ei şi veţi vedea! E drept, ei nu au "şansa" multor miniştri actuali de a câştiga milioane la bursă sau de a-şi vinde o singură acţiune la preţul cu care s-ar plăti câteva sute bune de pensii lunare aşa cum a făcut-o Premierul Tăriceanu. Însă ei au drepturi, drepturi pe care sunteţi obligaţi să le respectaţi, domnilor guvernanţi!

Închei amintindu-mi de versurile poetului: "În oraşu-n care plouă/ De trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi o bătrână, două jucării stricate/ Merg ţinându-se de mână." Să sărutăm mâinile părinţilor noştri şi să le dăm posibilitatea de a primi ceea ce li se cuvine!