Parliamentary debates

Domnul Dumitru Avram:

"Ţara trece printr-o criză profundă"

Este mai mult decât evident că ţara noastră traversează cea mai profundă criză politică şi instituţională de după aşa-zisa revoluţie din 1989. Neînţelegerile dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu - Tăriceanu, respectiv dintre PD şi PNL, dau, pe zi ce trece, semnele unei despărţiri definitive. Pe de altă parte, actualul context internaţional, în care, după un Raport de Ţară echivoc, Uniunea Europeană ne va trece strada cu forţa, primindu-ne, la 1 ianuarie 2007, în rândul membrilor ei, amână, pentru moment, soluţia alegerilor anticipate. Nimic nu mai este respectat în această ţară - nici Parlamentul, nici Constituţia, nici cele mai elementare reguli ale democraţiei.

Pe fondul unei sărăciri îngrozitoare a populaţiei, cresc tensiunile sociale, apar răbufniri, deocamdată izolate, ce se pot coagula oricând într-o revoltă de masă. Îngrijorează nu numai fenomenul infracţional, dar România trăieşte într-o atmosferă de tensiune şi de violenţă, în faţa căreia autorităţile par neputincioase. Pe de altă parte, a sporit, alarmant, datoria externă ajunsă, astăzi, la 36 miliarde de dolari. Şi asta, în condiţiile în care Ceauşescu nu numai că-şi plătise toate obligaţiile, dar ne lăsase moştenire creanţe însumând câteva miliarde de dolari; acestea explică, între altele, îmbogăţirea peste noapte a atâtor profitori ai tranziţiei.

Cresc datoriile, în condiţiile în care producţia industrială scade la un procent. Belarusul, despre care occidentalii spun că reprezintă ultima dintre dictaturile Europei, asigură o creştere economică anuală de peste 8%! Plătim cel mai scump preţ la gazul metan, cele mai mari dobânzi la sumele împrumutate, importăm produse agricole, lăsând culturile autohtone să se înece în bălţile nepăsării. Nu mai producem utilaje agricole, seminţele şi îngrăşămintele sunt din import, totul este foarte scump, astfel încât şi cei mai buni gospodari ai satelor se află în imposibilitatea de a-şi lucra pământul.

În acelaşi timp, cum recunosc înşişi liderii occidentali, care au trăit şocul euro, impactul noii monede va fi pentru noi aproape devastator. Revenind la actualul moment politic, cu un Traian Băsescu ce pare a fi din ce în ce mai captiv între propria Alianţă, serviciile secrete şi pretinsa societate civilă, "soluţia" pare, într-adevăr, un Guvern PD - PSD - UDMR, cu un Adrian Năstase recuperat foarte repede, posibil viitor ministru de externe al României şi un premier tehnocrat, agreat de toate cele 3 partide şi de Palatul Cotroceni.

Cât despre democraţie, uneori avem sentimentul că ne aflăm în atmosfera primelor alegeri postbelice, desfăşurate sub patronajul de groază al Armatei Roşii. Perioadă pe care ideologul stalinist Vladimir Tismăneanu o definea drept o formă nouă, superioară, a democraţiei, a cărei esenţă consta în aceea că poporul, deţinător al puterii politice şi al mijloacelor de producţie, era chemat să participe nemijlocit la întreaga activitate de conducere a vieţii economice şi sociale. Astăzi, fiul satrapului stalinist Leon Tismeniţchi este propus de Traian Băsescu să conducă o fantomatică şi inutilă comisie prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România. Nu mai înţelegem nimic.

Noi ştiam că problemele fundamentale ale României sunt corupţia şi mafia economico-financiară, şi că aşa suntem priviţi şi dinspre Uniunea Europeană. O instituţie care trebuie să înţeleagă, în sfîrşit, aşa cum trebuie să înţeleagă şi Washingtonul, că singura soluţie viabilă, salvatoare pentru România, o constituie forţele naţionaliste autentice, iubitoare de Neam şi Ţară, adversare redutabile ale hoţiei şi jafului.