Parliamentary debates

Doamna Angela Buciu:

"Masacrul de la Moisei - 1944"

Stimaţi cetăţeni,

Doamnelor şi Domnilor,

Participăm astăzi cu deplină emoţie la un moment de profunde semnificaţii de cinstire a jertfelor, a eroismului de care a dat dovadă neamul nostru românesc în istoria sa, pentru păstrarea fiinţei sale, a neatârnării sale.

Moiseiul este alături de atâtea alte vetre de jertfă ale neamului, un simbol al patriotismului, al neîngenuncherii omului care-şi iubeşte glia străbună mai presus de orice.

În toamna anului 1940, odată cu ocuparea Ardealului de către trupele hortyste, în mai multe localităţi transilvănene a avut loc masacrarea populaţiei româneşti. Victimele au fost în principal etnici români, dar şi evrei sau saşi.

Printre cele mai cunoscute crime împotriva populaţiei româneşti se numără masacrul de la Moisei, unde, în urmă cu 63 de ani, la 14 octombrie 1944, un număr de 29 români şi 3 evrei au fost ucişi, fiind obligaţi să intre într-o casă, după care au fost împuşcaţi pe fereastră de soldaţii unguri în retragere; cel de la Ip, unde, în 1940 au fost ucişi 157 de români şi la Trăznea, unde în acelaşi an au fost ucişi 80 de români şi au fost răniţi 183, neputând să nu amintesc localităţile Sărmăşag, Mureşenii de Câmpie, Prundul Bârgăului şi altele, unde s-au înregistrat alte zeci de victime.

Atât în aceste localităţi, cât şi la Moisei au fost ucişi oameni nevinovaţi, purtând unica vină de a-şi apăra patria. La Moisei, văzând că le fuge pământul de sub picioare, ucigaşii au dat foc localităţii cu gândul de a şterge urmele masacrului mişelesc, de a pustii totul. Dar cum ar fi putut fi înfrântă voinţa neamului nostru, a armatei sale - pe care o cinstim şi cu acest prilej - acea voinţă sfântă de a fi stăpâni în propria ţară? Moiseiul nu a putut fi înfrânt, dimpotrivă, el a renăscut mai mândru şi mai demn în fiinţa şi credinţa sa.

Vă rog să-mi îngăduiţi ca, în numele Partidului România Mare, să dau expresie simţămintelor noastre de recunoştinţă şi veneraţie pentru eroii neamului, pentru ostaşii armatei române, pentru cei care au fost ucişi la Moisei sau oriunde altundeva, pentru cei care au suferit cumplit în anii cruntei prigoane fasciste şi hortyste şi să exprim credinţa noastră că simbolul Moisei va dăinui viu în conştiinţa noastră, a generaţiilor care vor continua să înalţe pe vatra de jertfe a neamului, o Românie demnă şi prosperă, un Maramureş care nu-şi va dezminţi faima sa voievodală de creaţie materială şi spirituală, spre binele şi fericirea oamenilor ce-l locuiesc.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc tuturor numai bine şi sănătate!