Parliamentary debates

Domnul Marius Rogin:

"Drepturile oricărui om sunt şi drepturile românilor"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa."

(Art.3- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)

În fiecare an, la 10 decembrie, în lumea întreagă este sărbătorită Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Adunarea Generală ONU a adoptat cu 56 de ani în urmă, la 10 Decembrie 1948, în cea de a IV-a Sesiune ordinară, Rezoluţia 217 privind "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului", completată ulterior cu alte documente adoptate prin Rezoluţii ONU. Secolul XX a înregistrat şi agresiuni, ameninţări şi atentate fără precedent la drepturile şi libertăţile omului. Colosala forţă eliberată din nucleul atomului a intrat în conştiinţa omenirii mai întâi prin holocaustul de la Hiroşima şi Nagasaki şi mult mai târziu prin binefacerile sale.

Din perspectivă sociologică, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar şi sociale. În ambele situaţii, satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui. Participarea presupune acţiune socială. Cum în orice acţiune omul intră în relaţie cu semenii, putem considera exercitarea dreptului o relaţie de un tip aparte în care membrii sunt de puteri inegale. Din perspectivă sociologică, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar şi sociale. În ambele situaţii satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui. Participarea presupune acţiune socială. Cum în orice acţiune, omul intră în relaţie cu semenii, putem considera exercitarea dreptului o relaţie de un tip aparte în care membrii sunt de puteri inegale. Se spune adesea că tocmai încălcarea dreptului generează dreptul. Aceasta înseamnă că până nu ne este afectată starea în care ne aflăm nici nu sesizăm că ceea ce ne aparţine constituie obiect al imixtiunii celorlalţi.

Ceea ce este însă comun izvorăşte din acele nevoi care, indiferent de diferenţele interumane, rămân specifice fiinţei umane: dreptul la viaţă, dreptul la un trai decent, dreptul la muncă şi la odihnă, dreptul la respect, înţelegere şi toleranţă, dreptul la libertate, sunt doar câteva dintre ele. Ceea ce s-a întâmplat, nu cu mult timp în urmă, cu foarte mulţi români prezenţi în Italia, este departe de a vorbi despre drepturile omului. Deşi beneficiază de dreptul de a munci, de acela de a pleca într-o altă ţară, românii au fost înjunghiaţi pe stradă, au fost scuipaţi, au fost bătuţi şi privaţi de drepturile pe care le aveau. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu comunitatea italienilor din România, deşi aceştia se află pe teritoriul României de mulţi, mulţi ani. Au fost trataţi cu respect şi egalitate, la fel ca orice alt cetăţean al ţării. Ceea ce n-au înţeles toţi aceştia este faptul că aceste drepturi ne oferă o anumită libertate. Libertatea mea este îngrădită însă de libertatea celui de lângă mine. Lucru pe care toţi trebuie să-l respectăm şi să-l aplicăm. Iar acest lucru nu-mi dă dreptul de a acţiona trecând peste orice fel de limite.

Fie ca tăcerea solemnă a acestui "clopot al speranţelor de mai bine" să găsească ecou în sufletele tuturor, să ne unească şi să ne fie îndemn în acţiunile de transformare a secolului XXI, într-o eră a deplinei afirmării a drepturilor şi libertăţilor omului.

Vă mulţumesc.