Parliamentary debates

Doamna Ionela Pop-Bruchental:

"Ignorarea promovării formularului E112"

În conformitate cu prevederile articolului 109 din Constituţia României, fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea executivului şi pentru actele acestuia.

Pe de altă parte, conform anumitor prevederi stipulate de articolul 82 din Constituţia României, membrii Guvernului se obligă prin jurământ să respecte Constituţia, legile ţării şi să apere necondiţionat drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Prevederile în cauză au fost enunţate în cel mai locvace mod cu putinţă, însă doar în plan declarativ şi de către actualii membri ai cabinetului Tăriceanu II, care ulterior depunerii jurământului au demonstrat intrarea într-un semnificativ proces amnezic, care rezidă din netranspunerea în practică a celor afirmate sub jurământ, respectiv din maniera insidioasă, arogantă şi autosuficientă cu care aceştia înţeleg să-şi trateze propriii cetăţeni.

Exemplul elocvent în acest sens ne este conferit de către ministrul sănătăţii publice, Eugen Nicolăescu, care a ţinut morţiş să contribuie în mod exponenţial la interminabila listă cu derapaje groteşti a cabinetului Tăriceanu II, prin maniera incalificabilă în care acesta a înţeles să "respecte" cetăţenii plătitori de asigurări de sănătate.

Astfel, demonstrând o crasă lipsă de conştiinţă morală şi cinism, acesta nu a avut nicio reţinere ca, timp de aproape doi ani de zile, să nu promoveze faptul că cetăţenii au posibilitatea de a-şi trata bolile în spitalele din UE, prin existenţa a 18 formulare europene care garantau dreptul românilor de a beneficia de tratament medical în ţările membre ale UE, pe baza asigurărilor de sănătate plătite în România, blocând astfel aplicarea Regulamentelor Europene de Securitate Socială, care consfinţesc dreptul cetăţeanului european de a accesa servicii medicale în spaţiul comunitar.

Informaţii despre existenţa formularului E112 şi a celorlalte documente, ţinute mult timp sub preş, privind dreptul cetăţenilor români de a accesa servicii medicale în tot spaţiul comunitar, şi nu numai, au apărut doar ca urmare a mediatizării unor cazuri dramatice, printre care şi cel al copilului unei cunoscute realizatoare de televiziune, bolnav de cancer, şi care necesita tratament în străinătate.

Astfel, din suma globală de 5,7 milioane de euro, alocată în plan scriptic tratamentelor în străinătate pentru anul în 2007, s-au cheltuit mai puţin de 250 000 de euro, în timp ce restul de 5,5 milioane de euro rămaşi necheltuiţi din bugetul alocat prestaţiilor medicale în străinătate, vor fi cu siguranţă "transparent" direcţionaţi către clientela politică specializată în degustarea constantă a banului public.

Pentru o imagine şi mai concludentă a incompetenţei, indolenţei şi a haosului administrativ ce domneşte în Ministerul Sănătăţii Publice păstorit cu "profundă competenţă" de către Eugen Nicolăescu, mai trebuie punctat faptul că nici acum situaţia nu a fost clarificată, în condiţiile în care ministerul, ca autoritate competentă în relaţia cu UE, ar fi trebuit să asigure instruirea personalului de la Direcţiile de Sănătate Publice, referitor la procedura utilizării acestor formulare, care la rândul lor ar fi trebuit să instruiască directorii de spitale şi mai apoi medicii, fiindcă faptic eliberarea acestor formulare depinde de deciziile medicilor specialişti.

De asemenea, o altă dovadă "a sensibilităţii aparte" de care ministrul Nicolăescu a dat dovadă faţă de cetăţenii de bună-credinţă a acestei ţări şi suplimentar incriminatorie, este faptul că acesta nu a fost străin de problema formularelor europene pentru decontarea prestaţiilor medicale, fiind informat despre acestea încă din decembrie 2006 de către fostul şef al CNAS, Cristian Vlădescu, printr-o notă oficială prin care se ridica problema necesităţii instruirii furnizorilor de servicii medicale în privinţa reglementărilor europene în domeniul sănătăţii. însă, conform declaraţiilor acestuia, Eugen Nicolăescu a înţeles să răspundă notei printr-o ignorare totală.

Acest gen de abordare şi exercitare a funcţiei publice, promovate cu naturaleţe de către Eugen Nicolăescu, demonstrează fără echivoc reiterarea unor experimente nereuşite în trecut de către cabinetul Tăriceanu II, de continuare a unei politici de implantare a unor persoane incompetente, cu specializări diferite faţă de instituţiile pe care le conduc, fie şi temporar.

În condiţiile în care Eugen Nicolaescu, între vizitele exercitate cu sârg la diferite spitale din ţară cu scopul de a face "reformă", organizate în cel mai pur stil tovărăşesc, ar conştientiza, fie şi într-un moment de reverie şi minimă decenţă, execrabila situaţie în care se regăseşte sistemul sanitar românesc şi implicit domnia sa, din postura de prim-manager al sistemului, ar demara fără reţinere singura reformă viabilă în ceea ce îl priveşte: demisia.