Parliamentary debates

Domnul Virgil Pop:

«Traian Băsescu, final de mandat: "După mine, potopul!"»

Dincolo de calculele pre-electorale mai mult sau mai puţin documentate, indiferent de partidul pe care îl reprezentanţi în Parlamentul României, suntem conştienţi cu toţii că Traian Băsescu nu va mai fi ales pentru al doilea mandat în fruntea statului. Până la urmă, de ce ar mai face-o, având în vedere că tocmai ne-a mărturisit că nu i-a plăcut primul? De ce să mai riscăm încă cinci ani? Dacă nu îi place nici al doilea mandat?

Traian Băsescu pleacă peste câteva săptămâni. Mulţi români de bun-simţ vor răsufla uşuraţi la ideea că este eliminat, în mod democratic, principalul element de conflict din societate. Scăpăm de mărul stricat, cu alte cuvinte.

Dar ce rămâne în urmă? Datorii de câteva mii de euro pe cap de român, de plătit în următorii ani către FMI şi alte instituţii financiare. Pe ce s-au utilizat banii de la buget în acest an de aşa-zisă criză economică, astfel încât am ajuns ca în noiembrie şi decembrie să nu mai avem bani de salarii? Să ne reamintim: 2,2 milioane de euro au mers către diverse achiziţii ale agenţiilor guvernamentale; doamna Monica Iacob-Ridzi a cheltuit în două zile 800.000 de euro pentru a organiza un spectacol şi pentru a împărţi pixuri şi pliante de "sfânta" zi a Tineretului; 49 de milioane de euro este bugetul alocat prin bugetul de stat preşedintelui României, pentru a ne reprezenta "cu cinste" la chermezele de sfârşit de săptămână; 80 de milioane de euro au fost alocaţi ministerului nou-nouţ al doamnei Elena Udrea, pentru ca aceasta să aibă bani de perdele sau pentru a-şi face reclamă în presă; 1 milion de euro i-a oferit domnul Boc, din banii noştri, şefului său, Traian Băsescu, pentru a organiza un referendum fără efecte; 2,6 milioane de euro au fost alocaţi pentru foştii funcţionari publici, foşti prefecţi şi subprefecţi, eliminaţi politic de domnul Emil Boc, dar care trebuie să fie păstraţi în funcţii, conform legii.

România zilelor noastre pare o ţară desprinsă dintr-un tărâm al absurdului. Este greu de crezut că pot încăpea la un loc atâta tupeu, atâta nesimţire şi atâta ipocrizie. După ce ai distrus o ţară prin maniera distructivă de a vedea lucrurile, cu ce curaj vii tu, Traian Băsescu, să ceri votul românilor? Această atitudine atinge deja culmile patologicului.

În 6 decembrie se va încheia o etapă neagră din istoria României. Apoi, vom avea de lucru: va trebui să readucem bunul-simţ în actul de guvernare, în modul de relaţionare între partide, între lideri, între instituţii. Nu vom construi nimic pe vrajbă, pe neîncredere şi pe autosuficienţă: ce se întâmplă astăzi pe scena politică este cel mai bun exemplu pentru această afirmaţie. Jocul compromisului nu este ceva ruşinos: este cea mai eficientă cale de a ajunge la un consens. Nu trebuie să ne fie ruşine să facem compromisuri. După 6 decembrie, noi, politicienii, dar şi ceilalţi membri ai societăţii vom face compromisuri în sensul de creării unui dialog constructiv - fără jigniri, fără invective, fără sloganuri electorale. Avem de reconstruit pe mai multe planuri: de la sentimentul de a avea încredere unii în alţii la necesitatea de a trăi într-o ţară stabilă politic şi economic.

Într-adevăr, după Traian Băsescu, urmează potopul. Cu puţin noroc, potopul bunului-simţ...