Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Anul 2003, pe care-l aşteptam ca anul în care efectele reformei sanitare să se arate, în sfârşit, şi să trecem cu încredere pragul spitalului sau al cabinetului agitând asigurarea ca pe un trofeu, atunci s-a găsit Guvernul să vină cu noi măsuri în numele reformei.

Asigurările sociale de sănătate de anul acesta nu-i mai oferă nimic românului bolnav, în schimb ne iau banii cu toate mâinile. Şi iau plata contribuţiei obligatorii la sănătate şi taxe de buzunar, pentru consultaţii, internări şi intervenţii chirurgicale, pe care Casa Naţională de Sănătate nu le mai poate finanţa. Şi mai iau dreptul la tratament, pentru că autorităţile au redus numărul medicamentelor eliberate gratuit sau cu plata parţială.

Dacă adăugăm criza farmaciilor şi a spitalelor aflate în faliment, putem spune că asigurările de sănătate îi iau românului dreptul la "... sănătate. Dar îi pot da un drept - dreptul la moarte! În timp ce autorităţile "transpiră" din greu pentru cauza reformei, an de an sistemul sanitar îşi întoarce, ca un făcut, ceasul înapoi la ora "O". Şi întreg angrenajul, cu medici şi pacienţi cu tot, o ia de la capăt: protestul medicilor de familie la poarta Ministerului Sănătăţii, criza financiară a farmaciilor, colapsul spitalelor "înglodate" în datorii, agitaţia disperată a pacienţilor.

Sărăcia s-a transformat anul acesta în rană vie. Bugetul asigurărilor de sănătate nu mai are excedent, care să intre în sacul fără fund al Ministerului Finanţelor.

Reprezentanţii CNAS ne fac să credem că suntem pe drumul cel bun: bugetul pe 2003 a crescut cu 15% faţă de anul precedent. Dar creşterea este şi descreştere, pentru că statul a redus fiscalitatea. Pensionarii nu mai achită asigurarea de sănătate, iar salariaţii varsă în visteria CNAS doar 6,5% (faţă de 7%) din veniturile lor. Nu-i nimic! Autorităţile au găsit o soluţie. Pentru că peste tot în lume, sănătatea costă, au apărut şi la români taxe pentru internarea în spital şi pentru urgenţele stomatologice, costuri mai mari pentru medicamentele scoase de pe listele de compensare şi gratuite, taxe pentru analize şi transplantul de organe. Sănătatea s-a ieftinit pe "fluturaş", dar s-a scumpit la buzunar. Românii nu o compară însă cu un concediu tropical sau cu o haină de Armani. O pun în balanţă cu întreţinerea la bloc. Ai sănătate, dar ce te faci cu ea dacă te-aruncă statul în stradă, pentru că n-ai mai plătit de trei luni apa caldă? Ai casă, dar cum să te bucuri de acoperiş când dă suferinţa peste tine. Şi apoi achiţi conştiincios taxele de sănătate, dar ce primeşti în schimb? Uşa trântită în nas de medicul de familie, nemulţumit că şi lui austeritatea i-a retezat elanul, refuzul răstit al farmacistului pe care-l paşte falimentul, un cuvânt aruncat cinic de specialistul din spital, care nu-şi primeşte încă salariul meritat.

Guvernul a găsit soluţia pentru degringolada din reţeaua medicală: schimbările din funcţie. Noul director CNAS (adus din SRI) vrea să facă ordine în farmacii şi a trecut la spionarea medicilor de familie care prescriu medicamente. Proaspătul secretar de stat al Ministerului Finanţelor, abia "dislocat" din Ministerul Apărării Naţionale, a anunţat reorganizare, redimensionare şi restructurare, ca şi când ar fi vorbit de ceva nou.

Ministerul Sănătăţii i-a anunţat pe medicii generalişti că cine nu are mulţi pacienţi, nu supravieţuieşte! S-a uitat că atâţia miniştri înaintaşi au vrut să facă din medicul de familie, medicul care are grijă de câteva familii, pentru că familia să nu mai asedieze spitalul.

Dar, între timp, principiile asigurărilor de sănătate au dispărut şi ele, precum banii, şi cred că a venit timpul ca responsabilii din sănătate, militari, economişti, medici, avocaţi şi alţii, să recunoască deschis că nu pot construi un sistem real şi viabil de sănătate.