Parliamentary debates

Domnul Dumitru Puzdrea:

Deşi a suferit un proces accentuat de industrializare în urmă cu câteva decenii, România nu este încă un stat cu risc înalt de poluare. Pe măsură ce fabricile se închid sau sunt vândute pe bucăţi, dispar implicit şi factorii de poluare. Acesta este, în ultimă instanţă, singurul aspect pozitiv al crizei industriei româneşti. Şi, tot din acest motiv, pe scena politică românească nu s-a putut dezvolta cu adevărat un curent ideologic ecologist. Fără îndoială, atunci când momentul potrivit va sosi, Partidul România Mare va fi ce mai autorizată formaţiune pentru asumarea unui astfel de discurs, dată fiind vocaţia sa de partid al Vieţii şi al Interesului Naţional.

Din punctul de vedere al protecţiei mediului, există un singur factor de risc major pentru ţara noastră: gropile menajere, fie ele autorizate sau neautorizate. Lipsa de educaţie în domeniu, ca şi o nefericită gestionare a punctelor de colectare a resturilor menajere fac din problema în discuţie o ameninţare directă pentru sănătatea cetăţeanului. În acelaşi timp, aspectul estetic al oraşelor şi zonelor turistice are mult de suferit, aducând atingere atât intereselor turismului românesc, cât şi imaginii României în lume. O ţară a gunoaielor împrăştiate după bunul plac este o ţară necivilizată.

Dar, pentru a contura mai clar situaţia actuală, vă propun atenţiei un caz particular. Sinaia, una dintre cele mai importante staţiuni montane din Europa, deţine un record dramatic. La doar 3 kilometri de centrul oraşului, la câteva sute de metri distanţă de cochetele case de vacanţă din zonă, se întinde pe o suprafaţă impresionantă un deal format din deşeuri. Mii de tone de gunoaie care mutilează microclimatul zonei, care înlocuiesc fascinanta faună şi floră specifice acestei zone montane unice cu menajeria grotescă ce populează periferia marilor oraşe din lumea a treia şi, un adevăr trist, a multora dintre oraşele importante ale României. Din acest motiv, consider că ministrul mediului are perfectă dreptate atunci când acceptă faptul că "în marile centre urbane sunt dificultăţi de instaurare a ordinii de salubrizare şi există încă grave deficienţe în gestionarea deşeurilor". Totuşi, aceste grave deficienţe nu se limitează doar la marile centre urbane, afectând în acelaşi timp şi zone turistice de cel mai înalt interes.

Domnilor, în Sinaia s-a creat acest focar de infecţie, această sursă de poluare care periclitează nu doar fragilul echilibru ecologic al suprafeţelor împădurite, ci însăşi sănătatea locuitorilor şi turiştilor din zonă. Datorită reliefului muntos, toate aceste deşeuri se situează deasupra staţiunii, astfel încât briza montană poate aduce cu sine un aer saturat de toxinele provenite de la gunoaiele care se descompun. Fauna pădurii vine în această zonă pentru a căuta hrană, iar riscul unor epidemii este iminent. Mai mult decât atât, gunoaiele se infiltrează în pânza freatică, existând un pericol imediat al infestării cu agenţi patogeni a întregii reţele hidrografice din zonă. Astfel, într-un scurt interval de timp, izvoarele din Sinaia pot deveni toxice, constituind un însemnat handicap pentru activitatea turistică a zonei. În acest mod, datorită pasivităţii inexplicabile a administraţiei locale, iresponsabilitatea celor care de peste zece ani depozitează gunoaie în această zonă poate transforma un centru istoric şi cultural, un reper turistic fundamental pe harta Europei într-o groapă de gunoi, o pubelă care pătează imaginea oraşului regelui Carol I, care anulează importanţa Castelului Peleş.

Dar care sunt responsabilii pentru această stare de lucruri? De la ce nivel se pot lua, cât mai urgent, măsurile necesare reabilitării ecologice a zonei?

Din punct de vedere legislativ, putem spune că Guvernul are la dispoziţie o lege relativ recentă, Legea protecţiei mediului, nr.137/1995, care trasează în mod explicit responsabilităţile autorităţilor centrale şi locale în problema deşeurilor. Astfel, din capitolul al II-lea al legii aflăm că autorităţile administraţiei publice au obligaţia să depoziteze deşeurile menajere numai pe suprafeţe autorizate în acest scop, fiind obligate să ia măsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra mediului al substanţelor şi deşeurilor de orice natură. Astfel, norma legală indică extrem de clar că reprezentanţii administraţiei publice sunt principalii responsabili pentru dezastrul ecologic de la Sinaia.

Mai mult, la capitolul III, secţiunea a III-a din aceeaşi lege, este dispusă obligaţia consiliilor locale de a asigura regimul de protecţie specială a zonelor de interes turistic şi de agrement. Din nefericire, edilii din Sinaia nu au acordat suficientă atenţie catastrofei ecologice care ameninţă renumita staţiune montană. Totuşi, sperăm că cel puţin Garda Naţională de Mediu va fi mult mai preocupată de miile de tone de gunoaie care asediază Sinaia.

Sper să fiu bine înţeles. Declaraţia mea nu este un proces de intenţie, ci o încercare onestă de a rezolva o problemă urgentă - prevenirea producerii unei poluări masive într-una dintre cele mai importante zone turistice ale ţării noastre. Într-un moment în care întreaga lume civilizată îşi asumă imperativul protecţiei ecologice, într-un moment în care rezultatele efectului de seră sunt extrem de clare, considerăm că ar trebui depăşite rivalităţile politice, pentru a prezerva patrimoniul natural al României.

De aceea, învăţând din greşelile trecutului, administraţia centrală şi locală, pe de o parte, şi cetăţenii, pe de altă parte, trebuie să înţeleagă importanţa protejării mediului înconjurător şi să acţioneze responsabil în această direcţie.

Instrumentând atât legislaţia autohtonă în probleme de mediu, cât şi generoasele norme europene, aş aminti aici Regulamentul nr.304/2003 privind substanţele chimice sau Directiva nr.94/62/EC referitoare la ambalaje şi deşeuri, care repartizează rolurile principalilor furnizori de materiale: producători de ambalaje şi de produse ambalate, importatorii acestora, distribuitorii, consumatorii şi autorităţilor locale - administraţiile centrale şi locale au obligaţia să acţioneze decis în direcţia soluţionării problemelor ecologice care afectează o bună parte din teritoriul României.