Parliamentary debates

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Patrusprezece cuvinte - mesajul României către America"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Patrusprezece cuvinte, atât a considerat necesar să rostească actualul ministru de externe al României în cadrul întâlnirii sale cu secretarul de stat american, doamna Condoleezza Rice. Şi ca penibilul să fie şi mai mare, onomatopeele de genul Yes, Of course sau Thank you au fost presărate pe întreg parcursul dialogului, întrerupând cursivitatea ideilor discutate. O gafă diplomatică de neuitat pentru Condoleezza Rice, femeia de fier a guvernului american şi recunoscută ca diplomatul cu cea mai mare influenţă internaţională a momentului.

Probabil că premoniţia doamnei Rice de a evita, diplomatic, cu o lună în urmă o întâlnire cu prospătul ministru de externe român în Norvegia, şi-a avut rădăcinile tocmai aici. Probabil că domnul Cioroianu a fost prost sfătuit, sau nu a fost sfătuit deloc, referitor la uzanţele diplomatice internaţionale, dar asta nu schimbă cu nimic fondul problemei. Domnul Adrian Cioroianu a fost în Statele Unite ale Americii în calitatea sa de ministru de externe al României, nu în calitate de persoană particulară. Şi în calitate de ministru de externe trebuie să te comporţi la nivelul funcţiei şi cu demnitatea conferită de reprezentant al unei naţiuni. Prost sfătuit sau nu, faptul în sine rămâne acelaşi, şi probabil că va intra în antologia umoristică a mediului diplomaţiei internaţionale.

Adevărul însă este altul, mult mai crud şi mai pragmatic: a fi în diplomaţie este o carieră, a fi ministru de externe este o meserie. O meserie care nu se poate învăţa fără o carieră în diplomaţie sau, în nici un caz nu se poate învăţa în două luni de zile. Ministru de externe nu este o funcţie politică cu care un prim ministru îşi înnobilează acoliţii fideli, ci este vocea unei naţiuni care se adresează lumii internaţionale.

România post-decembristă a avut miniştri de externe care, indiferent din ce partid politic proveneau, au avut demnitatea, prestanţa şi uzanţa internaţională a diplomaţiei. Domnul Cioroianu a fost impus cu forţa pentru a satisface orgoliile unui prim ministru la fel de vanitos. Numirea dânsului ca ministru de externe a reprezentat, la vremea respectivă, un adevărat război care mai avea puţin şi ducea la o blocare a relaţiilor internaţionale ale României. Şi rezultatele se văd.

O demisie de onoare ar fi binevenită. Dar cum membrii PNL au şters de mult cuvântul onoare din vocabularul lor, nu cred că această minune se va întâmpla. Cu atât mai mult nu cred în miracolul unei decizii de bun simţ din partea domnului Tăriceanu, de a demite acest ministru din cabinetul său de prestaţie jalnică.