Parliamentary debates

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Exponentul democraţiei este reprezentat de către statul de drept în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Astfel, conform articolului 1 din Constituţie, România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al cărui teritoriu este inalienabil, frontierele sale fiind consfinţite prin lege organică.

Aceste precizări se impun a fi făcute în contextul apariţiei unor manifestări şi declaraţii demagogice în spaţiul public, care contravin celor mai sus enunţate şi care contribuie în mod nefericit la crearea unei stări tensionate, în mod vădit artificial create, între cetăţenii români şi cei de naţionalitate maghiară, cu scopuri eminamente electorale, în strictul beneficiu al unui grup restrâns de politicieni care au tot interesul de a se menţine la putere prin exploatarea sentimentului naţionalist.

Recentul moment al declarării independenţei provinciei Kosovo a iscat controverse nu doar la nivelul cancelariilor occidentale, ci şi în plan naţional, stimulând unele voci înfierbântate, care ar fi dorit o transpunere a situaţiei din provincia Kosovo în interiorul României.

Violentele conflicte între populaţia majoritar albaneză şi cea minoritar sârbă, existente de-a lungul anilor în provincia Kosovo, nu pot fi negate, ele constituindu-se într-o etapă sângeroasă şi nedorită în spaţiul balcanic, care a devenit un veritabil butoi cu pulbere prin acest gen de conflicte, mereu actuale şi susceptibile de a exploda.

Transpunerea, însă, a realităţilor kosovare în România constituie o utopie, pe care anumiţi politicieni cointeresaţi au încercat s-o uziteze ca pe o modalitate de atragere de capital electoral, în lipsa unor proiecte fezabile pe care să le înglobeze într-o ofertă electorală viabilă şi conferitoare de voturi.

Pe plan intern, însă, realitatea cotidiană demonstrează că în privinţa relaţiilor romano-maghiare, se poate vorbi de echilibru, egalitate de şanse, conferirea de drepturi egale, raţiune, convieţuire paşnică şi toleranţă, atribute care fac din acest spaţiu un model subliniat şi de către reprezentanţii unor democraţii consolidate, care au analizat de-a lungul timpului istoria relaţiilor româno-maghiare.

Din păcate, atributele enumerate nu sunt percepute de către toţi etnicii maghiari într-o manieră justă şi reală, unii dorind cu orice preţ să reînvie nişte file ale istoriei de mult apuse şi neînţelegând faptul că anumite realităţi privind delimitările teritoriale au fost trasate şi cimentate cu mult timp în urmă, în mod definitiv şi irevocabil.

Un exemplu elocvent, care reflectă încăpăţânarea unora de a se raporta la nişte aberaţii şi refuzul de a accepta realităţile secolului XXI, s-au regăsit în municipiul Oradea, unde un grup de etnici maghiari au expus în locuri publice şi chiar pe avizierul unor instituţii afişe cu sloganeiredentiste de genul"Ardealul a fost şi va fi pământ unguresc".

Asemenea derapaje publice, cu un conţinut abject şi care exced de departe prevederile Constituţiei României, nu pot fi tolerate sau încurajate, chiar dacă se constituie în cazuri izolate, ci suscită, într-o manieră raţională, atitudini colective ferme şi dezaprobatoare, fiindcă asemenea clivaje comportamentale sunt, lăsând la o parte latura penală, nişte focare care generează şi amplifică tensiuni inutile, într-un spaţiu multicultural stabil şi tolerant, în care România, în mod indiscutabil în relaţia cu minorităţile conlocuitoare, a respectat şi conferit drepturi, indiferent de naţionalitate, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex sau apartenenţă politică, cu o singură condiţie: respectarea legilor fundamentale ale statului român.