Parliamentary debates

Domnul Kelemen Hunor:

Declaraţie politică cu ocazia "Zilei mondiale a vârstnicilor"

Pe 1 octombrie sărbătorim Ziua mondială a vârstnicilor, prilej cu care aş dori să-mi exprim, în primul rând gratitudinea pentru munca şi înfăptuirile cetăţenilor mai în vârstă ai acestei ţări şi, totodată, să formulez şi câteva deziderate în ceea ce priveşte munca noastră ca să putem oferi acestei categorii de oameni lipsa grijii zilei de mâine.

Se spune că o societate trebuie să ştie să-şi preţuiască vârstnicii, nu doar să asculte de poveţele lor, să-i considere un model şi să facă gesturi pragmatice pentru a-şi exprima preţuirea.

Eu cred că actualul guvern a făcut paşi importanţi în a oferi cetăţenilor mai în vârstă posibilitatea unui trai mai decent. Am reuşit să mărim pensiile pentru ca ei - după ani buni de trudă într-o eră deloc umană - să aibă mai puţine griji la bătrâneţe. Dacă suntem oneşti, nu putem să declarăm că prin aceşti paşi am atins nivelul ţărilor europene dezvoltate. Mai avem multe de făcut şi sperăm că în mandatul următor vom avea şi mai multe de oferit.

Posibilităţile bugetului de stat sunt finite, iar posibilităţile finite nasc grupuri mari de nemulţumiţi. Şi acest lucru mi se pare firesc. Nemulţumire există într-o societate în continuă dezvoltare, oricum am încerca s-o eradicăm, sau să înfrumuseţăm situaţia în care ne aflăm în momentul de faţă.

Nefiresc ar fi să ne oprim aici. Nefiresc ar fi să constatăm doar că există pensionari nemulţumiţi sau revoltaţi de veniturile lor mult prea mici, insuficiente chiar şi pentru plata întreţinerii şi, totodată, să nu mărim pensiile pentru că unora le place să numească această decizie, această promisiune onorată a actualului guvern "mită electorală".

Ei bine, această "mită" este un gest firesc făcut unui grup numeros de oameni cu fruntea încărunţită, unui strat al societăţii noastre pe care orice guvern din ţara asta trebuie să-l declare "categorie favorizată", fiindcă datorită lor avem bazele necesare pe care putem să construim un viitor pentru generaţiile viitoare.

Pe lângă banii de la buget există o sumedenie de posibilităţi care necesită doar o mai mare atenţie şi o mai bună organizare a instituţiilor. UDMR militează de mai mult timp pentru o descentralizare veritabilă. Şi dacă vorbim de o descentralizare adevărată, trebuie să avem în vedere şi necesităţile persoanelor în vârstă. Să ducem instituţiile importante mai aproape de ei, în sensul cel mai strict al cuvântului.

Trebuie să înfiinţăm case de pensii în mai multe municipii, nu doar în reşedinţele de judeţ, ca vârstnicii să nu fie nevoiţi să se deplaseze zeci de kilometri ca să-şi depună actele. Pentru înfiinţarea acestor puncte de lucru avem nevoie doar de voinţă şi de o organizare mai bună la nivelul administraţiei locale.

De asemenea, aş dori să subliniez şi importanţa identificării factorilor socio-economici privind îmbunătăţirea serviciilor sociale existente destinate vârstnicilor, a creării unui mediu favorabil pentru aceştia.

Un sistem de sănătate mai omenos, care să fie mai aproape de vârstnici, este un alt obiectiv prioritar. Şi aici nu mă refer doar la medicamentele compensate, ci şi la alte servicii, precum asistenţa medicală avantajoasă, accesibilă din punct de vedere financiar.

Cu ocazia Zilei internaţionale a vârstnicilor aş dori să atrag din nou atenţia asupra importanţei unui sistem de pensii care să reprezinte nu numai asigurarea unui nivel de trai decent, dar şi protecţia împotriva sărăciei. Demnitatea este una dintre cele mai importante valori umane, iar protecţia socială trebuie să vizeze, înainte de toate, aceste valori.