Parliamentary debates

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Criza economică amplificată de debandada guvernării"

Chiar dacă în politică orice este posibil, demisia lui Liviu Dragnea din funcţia de ministru de interne, la 12 zile de la numire, a reuşit să mă surprindă, mai ales că vine după demiterea primului titular al postului, Gabriel Oprea. Ceea ce se întâmplă în acest Guvern reiterează lupta surda pentru o bucată mai mare de "caşcaval", conflict care a debutat încă de la formarea coaliţiei, o coaliţie născută sub semnul demisiei - prin retragerea lui Theodor Stolojan - şi nu-i exclus să se sfârşească la fel.

Aceste conflicte interne din interiorul guvernării le resimţim şi la nivelul Camerei Deputaţilor. Nu este posibil ca începutul actualei sesiuni, spre exemplu, să debuteze cu o pauză de consultări, pentru că domnii parlamentari de la PSD si PD-L nu au avut timp să se consulte pe tema proiectelor legislative, fiind ocupaţi mai mult cu chefurile pe la munte sau cu împărţirea ciolanului în teritoriu.

Gravitatea situaţiei este cu atât mai mare cu cât ne confruntăm cu o criză ministerială tocmai în momentul în care lucrurile au scăpat de sub control: avem un jaf la depozitul de arme de la Ciorogârla şi mai avem o crimă în plină stradă, la Braşov. În plus, se anunţă mari mişcări sindicale şi sociale, numai că cei doi parteneri de coaliţie găsesc că este mai important să-şi dispute influenţa în Ministerul de Interne decât să insufle un climat de siguranţă şi stabilitate.

o primă analiză a textului bugetului de stat pe anul 2009 arată că acest buget nu se adresează românilor, nu are legătură cu problemele economico-financiare ale acestora şi nu răspunde la provocările crizei economice.

Incoerenţa şi inconştienţa bugetului de stat arată incompetenţa economică a actualilor guvernanţi şi reflectă fidel declaraţiile şi boacănele liderilor celor două partide care au uimit o ţară întreagă timp de o lună şi jumătate.

Cifrele care fundamentează bugetul de stat demonstrează încălcarea promisiunilor electorale ale actualei Coaliţii şi ne demonstrează ca s-au făcut promisiuni exagerate şi neadevărate numai pentru a obţine voturi.

Plafonarea creşterii salariilor şi a pensiilor la 5% în acest an şi acordarea în două etape, aprilie şi octombrie, este o măsură care contrazice total angajamentele din campania electorală şi, din păcate, nu este singura de acest gen.

Toţi actorii implicaţi, PD-L, PSD, sindicate, criticau că Guvernul Tăriceanu refuză să crească salariile profesorilor, iar acum, când au luat voturi pentru a realiza această măsură, nu o fac şi chiar caută motive pentru nerespectarea promisiunilor electorale.

Chiar dacă gafele monumentale ale actualei guvernări ar trebui să-mi producă satisfacţii ca şi reprezentant al unui partid de Opoziţie, nu am cum să nu fiu mai mult decât îngrijorat, întrucât lucrurile au scăpat total de sub control. Însuşi Traian Băsescu, liderul de facto al coaliţiei, este total debusolat, România arătând, pentru prima oară după 1990, ca o ţară neguvernată.