Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Eugen Pleşa va depune la secretariat.

(Coboară la tribuna vorbitorilor)

Stimaţi colegi,

Este aproape un clişeu a spune că: "Politica este o artă a compromisului". Un clişeu adevărat, veţi replica. Într-adevăr, atâta timp cât în societate există diversitate, valori şi interese diferite, menirea politicienilor este să concilieze diferenţele prin intermediul unui compromis reciproc avantajos.

Dar îmi pare că uităm prea des faptul că politica nu se poate reduce doar la compromis, şi aceasta pentru că, pur şi simplu, există idei şi credinţe care nu pot fi negociate, care se află deasupra partidelor, acolo unde începe domeniul interesului naţional.

Nici un partid nu are dreptul, de pildă, să negocieze fiinţa naţională.

Nici un partid nu poate aduce la masa tratativelor integritatea teritorială sau siguranţa cetăţenilor.

Cu alte cuvinte, ideea conform căreia politica este o artă a compromisului este incompletă, este falsă prin omisiune, căci există lucruri cu care nici un politician responsabil nu poate face compromisuri.

Unii dintre colegii noştri parlamentari au caracterizat noua Constituţie drept o capodoperă a compromisului. Eu aş numi-o, mai degrabă, o probă a compromisului care merge prea departe, şi îmi voi explica, cu voinţa dumneavoastră, opinia.

Miza revizuirii constituţionale a fost pentru parlamentarii Uniunii Democrate a Maghiarilor din România modificarea art.1 din Constituţie.

Parlamentarii UDMR cred că România nu ar trebui să fie un stat naţional şi tot ei susţin, în continuarea acestei idei, că limba română nu trebuie să reprezinte singura limbă oficială în stat.

Problema începe acolo unde şi alte partide încep să creadă acelaşi lucru.

Convingerea Partidului România Mare este că oficializarea limbii maghiare în justiţie reprezintă în fapt consacrarea unei noi limbi oficiale în stat.

Conceptul de limbă oficială se defineşte în raport cu trei elemente: justiţia, administraţia şi diplomaţia.

Aceste trei elemente reprezintă caracterul oficial al statului român.

Este un adevăr evident faptul că limba folosită în actul administrativ, diplomatic sau de justiţie devine implicit sau explicit o limbă oficială.

Ei bine, noua Constituţie face din limba maghiară o limbă oficială in justiţie, după ce în administraţie caracterul ei oficial fusese deja impus de PSD şi UDMR.

Ne întrebăm, nu întru-totul ironic: când va veni momentul în care corespondenţa diplomatică a ţării noastre va fi purtată în două limbi - română şi maghiară?

Unii ar putea întreba: în fond, de ce este atâta grabă în oficializarea unei a doua limbi în stat?

Ei bine, răspunsul este evident: caracterul naţional al unui stat este conferit prin limbă. Identitatea naţională este esenţialmente una lingvistică. Unitatea istorică a românilor până în 1918 nu a fost una teritorială, şi uneori nici măcar una de conştiinţă; a fost în primul rând o unitate lingvistică.

Statul spaniol, ca şi cel italian, de pildă, nu au putut fi edificate până când un dialect local nu s-a impus asupra celorlalte, căpătând un caracter naţional.

Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de un stat naţional atunci când suntem confruntaţi cu o diversitate de limbi naţionale.

La noi, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a reuşit să manevreze în mod abil PSD-ul pentru introducerea limbii maghiare şi în justiţie, vezi art.47, golind de conţinut art.1 şi 13, acestea fiind practic anulate.

Faptul că partidele politice au acceptat acest compromis, cu excepţia votului de onoare al domnului George Pruteanu, demonstrează disponibilitatea politicienilor români de a negocia posturi şi interese, care poate afecta însuşi domeniul interesului naţional. Iar Partidul România Mare nu poate decât respinge o astfel de negociere lipsită de responsabilitate.

Desigur, nu acesta a fost singurul argument pentru care Partidul România Mare a refuzat să voteze noua Constituţie.

Partidul nostru a considerat şi consideră că momentul revizuirii ei este nefericit.

Unul dintre argumentele folosite frecvent pentru susţinerea actului revizuirii constituţionale se referă la exigenţele procesului de integrare europeană. Însă aceasta este o justificare absolut superficială.

Uniunea Europeană nu a solicitat nici unei ţări modificarea Legii fundamentale, cu atât mai mult cu cât, după cum se ştie, pe ordinea de zi a forurilor europene se află în acest moment proiectul privind elaborarea unei Constituţii a Europei unite.

Acesta este un efort legislativ prodigios început în urmă cu un an şi preconizat a se finaliza în anul 2004.

Anumite prevederi ale actului fundamental european vor avea caracter imperativ. În această situaţie, atât statele membre, cât şi cele candidate la integrarea în Uniunea Europeană vor fi obligate să-şi modifice Constituţiile în sensul armonizării cu legislaţia comunitară.

Astfel, foarte probabil, peste cel mult doi ani, România va fi nevoită să modifice încă odată principala lege a ţării. Cu acel prilej, va fi necesară o nouă dezbatere în Parlament, care va bloca lucrările Legislativului pentru aproximativ trei luni, şi se vor cheltui sume bugetare importante pentru organizarea unui nou referendum.

Pentru a evita repetarea referendumului şi dublarea cheltuielilor într-un interval atât a scurt, Partidul România Mare a considerat că era mult mai înţelept să aşteptăm adoptarea Constituţiei Europene şi abia apoi să revizuim actuala lege fundamentală.

Iată de ce poziţia noastră a respectat în egală măsură atât exigenţele europene, cât şi pe cele naţionale.

Astfel, pe de o parte, ne respectăm angajamentele faţă de partenerii europeni, aşteptând adoptarea Constituţiei Europene, pentru ca astfel să ne putem armoniza legislaţia cu cea europeană, şi, pe de altă parte, respectăm interesele cetăţeanului român, care nu trebuie să suporte costurile duble ale unui proces legislativ deosebit de complex. Însă interesele particulare ale partidului de guvernământ, presat atât de propria criză de imagine, cât şi de insistenţele absurde ale UDMR-ului, au prevalat asupra priorităţilor naţionale.

Un ultim argument îl constituie şi faptul că, o dată aprobată revizuirea Constituţiei, Parlamentul va trebui să treacă la modificarea a peste 2000 de legi, pentru a o face astfel funcţională, măsură ce se va repeta şi după adoptarea Constituţiei Uniunii Europene.

În ultimă instanţă, rezultatul referendumului din luna octombrie va demonstra de partea cui se află dreptatea. Absenteismul masiv care se anunţă trebuie înţeles ca o dovadă a faptului că românii trec prin momente prea dificile pentru a considera că o revizuire constituţională reprezintă în acest moment o prioritate.

În ceea ce ne priveşte, solicităm membrilor şi simpatizanţilor Partidului România Mare să se prezinte la urne şi să respingă modificarea Constituţiei.

Vă mulţumesc.