Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Despre Guvern, numai de bine!"

Remanierea şi restructurarea Guvernului se tot chinuie de câteva săptămâni, devenind aproape un subiect demonetizat. După cum spunea Montesquieu "Tot ce este excesiv, devine insignifiant!", tot astfel eterna temă a restructurării şi remanierii riscă să cadă în derizoriu. Dacă nu cumva asta se şi urmăreşte! În fond, dacă este să ne aducem bine aminte, anul trecut pe vremea asta se tot vorbea de demisia lui Tăriceanu din postul de vicepremier şi iată că astăzi subiectul este unul diluat şi nu mai sensibilizează pe nimeni.

Această discuţie îndelungată pune în evidenţă lipsa de voinţă politică a unora dintre partenerii din Coaliţia guvernamentală. Când e vorba de reducerea propriilor scaune, nici unul dintre partenerii de guvernare nu s-au prea avântat. Dimpotrivă, UDMR-ul şi-a făcut cunoscute pretenţiile, şi anume ca greutatea sa în Guvern să fie rezervată. PC-ul nu numai că nu a arătat disponibilitate pentru a lăsa de la sine ci, dimpotrivă, a aruncat în talerul Guvernului pe însuşi greul partidului. PNL, prin vocea lui Bogdan Olteanu, a arătat cu degetul spre remaniabilii PD.

Singurul partid care a trecut de la declaraţii la fapte a fost Partidul Democrat. Acest partid a vorbit despre necesitatea reducerii portofoliilor din Executiv şi despre înlocuirea unor miniştri care ar fi putut avea o activitate mai bună, sau cel puţin mai vizibilă. Zis şi făcut, Gheorghe Pogea a demisionat din postul de vicepremier, iar PD a precizat că nu va face o altă nominalizare în locul lui.

Venerabilul Gheorghe Dobre, care s-a luptat din greu cu prăvălirile de stânci şi cu renegocierea contractelor încheiate de guvernarea PSD, a plătit cu funcţia lipsa de comunicare şi de fermitate dovedită uneori în situaţiile limită. Am fost dintre puţinii parlamentari PD care a avut o relaţie fără menajamente cu fostul ministru al transporturilor: am fost primul deputat care i-a adresat o interpelare (în legătură cu rovinieta), am fost deputatul care nu l-a slăbit cu întrebări şi interpelări în problema Autostrăzii Transilvania. Am făcut toate acestea trecând peste culoarea de partid şi având în vedere doar interesele circumscripţiei pe care o reprezint în Parlamentul României. Poate şi datorită poziţiilor mele intransigente, proiectul autostrăzii continuă. Şi fostul ministru Dobre şi-a avut partea sa de contribuţie la continuarea acestui proiect. În fond, renegocierea a condus la punerea contractului cu Bechtel în acord cu legislaţia românească, iar proiectul are acum finanţarea menită a asigura un ritm susţinut al lucrărilor. Am convingerea că noul ministru, Radu Berceanu, a acces în funcţie conştientizand importanţa acestei autostrăzi pentru Cluj şi pentru Ardeal.

Din păcate, exemplul dat de PD nu a fost urmat de ceilalţi parteneri de guvernare. Dimpotrivă, există voci care consideră gestul PD ca regretabil. Nimeni altul decât Premierul Tăriceanu a exclamat cu reproş că PD şi-a "marcat punctele", precizând că orice schimbare a Guvernului trebuie să aibă loc după raportul de ţară din septembrie al Comisiei Europene. Cu restructurarea mai la toamnă, a spus el. Mai mult, Premierul a precizat că discuţiile privind reconfigurarea Guvernului în plin efort de îndeplinire a angajamentelor UE este o gravă eroare. Dar tocmai aici e problema: reconfigurarea Guvernului se face, nu se tot discută. Alibiul Premierului îmi aduce aminte de treaba aceea cu schimbatul cailor. Numai că, din păcate, după cum arată situaţia, caii au început să rămână de căruţă.

Premierul trage însă de timp ca la fotbal, pentru că tot suntem în zilele Campionatului mondial. Tăriceanu ştie că o restructurare cu reducere de portofolii este în măsură să-i nemulţumească pe partenerii săi pitici din Guvern, adică pe UDMR şi PC, pe care Premierul contează ştiind că cele două partide nu au voit şi nu vor în niciun chip alegeri anticipate. După cum nu a vrut nici el. "Un Guvern pentru postul meu !", pare a fi dictonul după care se ghidează Tăriceanu, fapt care aminteşte de regele care şi-ar fi dat regatul pentru un cal. Aşa se explică de ce Tăriceanu nu s-a arătat surprins de nominalizarea lui Dan Voiculescu în locul demisionarului Copos. Aşa se explică de ce Tăriceanu şi PNL susţin Legea statutului minorităţilor în forma dorită de UDMR.

Numai că aceste calcule ale Premierului s-ar putea să-i fie infirmate de realităţile politice. Bunăoară, ce se va întâmpla dacă e adevărat că Dom' Profesor a fost găsit "cu musca pe căciulă" de CNSAS? Ce se va întîmpla dacă statutul minorităţilor nu va trece în forma dorită de UDMR?

Dincolo de problemele venite dinspre aceşti parteneri, Tăriceanu mai are probleme şi în propriul partid, astfel încât o remaniere sau o restructurare ar fi de natură să bage zânzanie şi mai mare în PNL. Gura Stolojan-ului adevăr grăieşte !

Problema de fond rămâne însă scadenţa din septembrie. Pentru raportul favorabil al Comisiei, nici un sacrificiu politic nu este prea mare. Dacă, Doamne fereşte, nu va fi bine, Premierul a anunţat că îşi va da demisia. Intrebarea este: cui va folosi această demisie?