Parliamentary debates

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Parlamentarism sau aemiprezidenţialism"

Am tot auzit în ultima perioadă numeroase voci care susţineau ideea potrivit căreia sistemul politic şi social românesc s-ar centra mai bine pe o republică semiprezidenţială sau pe o republică parlamentară. Următoarea idee care am avut-o a fost să compar cele două sisteme politice şi să aflu care se pliază cel mai bine pe realităţile politice actuale.

Sistemul parlamentar este cel care astăzi controlează cel mai bine şi mai eficient activitatea guvernelor, permiţându-şi să le inlocuiască atunci când comit greşeli şi chiar să tragă la răspundere pe şeful statului, în cadrul unei proceduri care comportă o serie de etape si garanţii.

Forţa sistemului parlamentar constă în principiul suveranităţii naţionale, în ideea că parlamentul reprezintă interesele poporului.

Regimul parlamentar prezintă două trasături principale, şi anume: puterea executivă este colegială luând forma unui cabinet sau unui consiliu de miniştri, iar minştrii sunt şi membri ai parlamentului; şeful guvernului si cabinetul pot fi eliberaţi printr-un vot de neîncredere din partea parlamentului.

Asa cum noi, reprezentanţii Partidului Conservator, am cerut, sistemul de vot trebuie schimbat prin introducerea votului uninominal care ar corecta defectele celor doua sisteme, ar da echilibru şi ar produce o reformă în valoarea parlamentarilor.

Dacă ne referim şi la sistemul semiprezidenţial, putem spune că acest sistem păstrează alegerea directă a preşedintelui de popor şi deşi nu este şi seful guvernului, preşedintele ţării poate prezida lucrările executivului, poate sesiza Curtea Constituţională şi are drept de veto legislativ.

Sistemul semiprezideţial imaginează o cale de mijloc, în care preşedintele ales de popor devine arbitru între puterile statului, dar nu are dreptul de iniţiativă legislativă, însă poate opri adoptarea unor proiecte de legi, prin exercitarea dreptului de veto şi să dispună trimiterea lor pentru o nouă dezbatere. Exempul clasic al sistemului semiprezidenţial îl constituie Franţa, consacrat de Constituţia de la 1958. Diferenţele dintre modelul de semiprezidenţialism al Franţei şi cel al României sunt că, în sistemul francez, preşedintele dispune de dreptul de a lua măsuri excepţionale când instituţiile republicii, independenţa naţiunii, integritatea teritorială sau execuţia angajamentelor internaţionale sunt ameninţate într-un mod grav şi imediat. În sistemul românesc, preşedintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a parlamentului, mobilizarea forţelor armate şi poate institui starea de asediu sau de urgenţă.

După ce analizezi cele două sisteme politice, realismul mă impinge să susţin ideea că republica parlamentară cu un parlament unicameral este cea mai viabilă variantă pentru România. În ultimii patru ani, Parlamentul României a adoptat cca. 600 de legi anual, în timp ce în Ungaria s-au votat cam 90, iar în Marea Britanie cam 50 de legi.

Nu cred că dupa 45 de ani de comunism, România poate "suporta" un regim semiprezidenţial, care ar încuraja autoritarismul, dar dincolo de contextul politic actual, modernizarea clasei politice nu poate fi întârziată nici în România. Şi nu în cele din urmă, reforma parlamentului trebuie să adapteze această instituţie noilor exigenţe democratice.