Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Mironescu:

"Economia românească de piaţă"

Conceptul de economie de piaţă şi-a dovedit eficienţa în ţările care l-au adoptat. Tradus în concret, el a adus bunăstare cetăţenilor ţărilor respective.

România, de 18 ani, caută să aplice acest tip de economie, cu speranţa că românii vor trăi mai bine. Totuşi, analiştii economici şi diferitele tipuri de sondaje arată faptul că în anul de graţie 2008, traiul românului este unul extrem de scump, el fiind nevoit sa plătească printre cele mai mari preţuri pentru a-şi putea întreţine existenţa, toate acestea comparativ cu celelalte ţări ale Uniunii Europene.

Am sperat, pe bună dreptate, ca lucrurile să evolueze, iar cetăţenii României sa trăiască, implicit, mai bine. În realitate, preţurile au crescut extrem de mult la majoritatea produselor de consum, în timp ce salariile nu au reuşit să ţină pasul cu necesităţile zilnice. Aici nu vorbim de produse de lux, ci de produsele alimentare. S-a ajuns la situaţia în care românul să fie nevoit să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru produse similare cu cele din ţările Uniunii Europene.

Nemulţumirea oamenilor este justificată atunci când vorbesc de paradoxul faptului că avem cele mai mari preţuri pe care le plătim cu unele dintre cele mai mici salarii din Europa. Nepăsarea guvernanţilor este în mare parte responsabilă de faptul că s-a ajuns la această situaţie anormală. În ultima perioadă, producătorii români din industria alimentară au acuzat marile supermarketuri de politici incorecte şi de impunerea unor condiţii care ridică nejustificat preţurile la raft. Organele competente vor lămuri în mod sigur care este adevărul, însă este evident că nu astfel consumatorul român este apărat.

Este adevărat că profitul este cel care contează în această economie românească din ce în ce mai anormala în funcţionare. Dar la fel de adevărat este că potenţialul industriei alimentare din România este unul mare şi ar putea contribui efectiv în măsura în care Guvernul s-ar implica în vederea încurajării acesteia.

Intervenţia ar trebui să vizeze creşterea necontrolată a preţurilor la raft, existenţa diferenţei mari între preţul producătorului şi preţul final, dat fiind că producătorii români se plâng în mare parte de faptul că supravieţuiesc foarte greu, deşi preţurile finale sunt foarte mari la produsele specifice.

Undeva, cineva trebuie să intervină, să identifice problemele şi să le reglementeze. Nu putem fi indiferenţi la problemele românilor şi trebuie să luptăm ca politicieni, prin mijloacele legale, să le îmbunătăţim traiul zilnic.

Din păcate, implicarea ministerelor şi autorităţilor competente este doar la nivel declarativ, semănând mai curând a nepăsare. Spre exemplu, un litru de lapte procesat, în drumul lui către desfacere, ajunge să fie mai scump cu aproape de cinci ori faţă de preţul de producţie. În condiţiile în care pleacă de la fermele zootehnice sau de la ţăranul român, la preţuri foarte mici, aceasta este de multe ori cauza falimentului multor deţinători de ferme, aflaţi în incapacitatea de a mai putea să-şi susţină activitatea zootehnică. Exemple similare se regăsesc şi în cazul altor produse autohtone. Cercul vicios continuă, din păcate, spre disperarea consumatorului român. În mod evident, ceva trebuie făcut şi asta foarte repede, dacă ne pasă de cetăţenii români. Coşul zilnic nu ar trebui să fie o problemă într-o ţară normală, membră a Uniunii Europene. Este cert că ţara noastră nu poate emite pretenţii că oferă un nivel de trai similar cu al economiilor occidentale, însa nici situaţia actuală nu este una de bun augur.

Vă mulţumesc.