Parliamentary debates

Domnul Marin Almăjanu:

"Racolarea, principala ocupaţie a pd-l-iştilor din toată ţara"

Fie că sunt guvernanţi, parlamentari sau aleşi locali în judeţele ţării, posesorii de carnete portocalii au început de luni bune războiul racolărilor din taberele adversarilor politici. Acum, pe ultima sută de metri a mandatului prezidenţial al domnului Băsescu, când în sfârşit acesta şi-a anunţat candidatura la un nou mandat în fruntea ţării, dar ghinion, subalternul său de bază, domnul Boc, a rămas de azi pe mâine cu un guvern ½ şi în ultraminoritate în Parlament, tot Partidul Democrat Liberal a accelerat alergarea disperată, cu portofelul ghiftuit la vedere, ca să-şi înmulţească cât mai convingător şi, mai ales, cât mai urgent, membrii aducători de voturi în Parlament sau în judeţe.

Cum memoria declaraţiilor sau verticalitatea faptelor nu au ce căuta în doctrina acestui partid care clamează dreptatea şi moralitatea la fiecare pas politic, dar uită să le pună în aplicare în propria ogradă, putem constata cu uşurinţă că ceea ce contestau aceştia vehement acum 4 ani pun în aplicare cu înverşunare în aceste zile.

Când PSD se afla la guvernare în perioada 2000-2004, PD condamna vehement, din opoziţie, traseismul politic şi înfiera racolările pe bandă rulantă ale domnului Cozmâncă. Acum, cozmânciada PD-L se desfăşoară cu o înfrigurare demnă de cartea recordurilor.

Domnul Boc strigă pe toate drumurile că nu avem bani pentru educaţie, sănătate, infrastructură, că rămânem fără pensii şi salarii, dar, în acelaşi timp, partidul său are de dat saci de bani celor care îşi schimbă convingerile politice peste noapte în culoare portocalie.

Sarcina de partid a intensificării racolărilor s-a dat în şedinţa colegiului director de săptămâna trecută al PD-L: 50 de parlamentari trebuie aduşi în regim de urgenţă, prin orice mijloace, de partea lor.

Astfel, fiecare şef de filială PD-L trebuie să raporteze zilnic conducerii numărul de racolări din judeţ - primari, parlamentari şi politicieni cu diverse funcţii, în vederea eficientizării campaniei prezidenţiale şi a asigurării majorităţii în Parlament.

Cum lucrurile nu au mers tocmai ca unse în acest sens, s-au creat în PD-L grupuri de lucru care să-şi intensifice la maxim presiunile asupra membrilor partidelor din opoziţie. Licitaţia a fost deschisă cu sume mai mici, cu ceva timp în urmă, cu pornire de la 20.000 de euro, ajungându-se la oferte combinate: 100.000 de euro sau mai mult şi 2, 3 posturi în deconcentrate sau funcţii de subprefecţi, prefecţi şi secretari de stat pentru cei care se lasă convinşi cât mai repede şi-şi mai aduc în barca democrată şi alţi prieteni trădători.

Unii colegi s-au lăsat cumpăraţi sau închiriaţi foarte uşor, deşi erau foarte vehemenţii în declaraţii şi condamnau uluiţi fapte de acest gen ale altor vânduţi, plecaţi în grabă cu ceva vreme în urmă.

Seria acestor racolări ale PD-L a apărut la puţin timp după ce prim-vicepreşedintele acestuia, Adriean Videanu, a declarat că partidul său mizează pe parlamentarii liberali şi social-democraţi nemulţumiţi, dar şi pe UDMR pentru a putea susţine în Parlament iniţiativele Guvernului monocolor din care face parte. Dar miza reală este supravieţuirea guvernului Boc unei moţiuni de cenzură.

"Interesul naţional" sau dragostea băsesciană subită, invocate de trădătorii ultimelor ceasuri sunt girate acum ca fapte imaculate, de un partid care a sărăcit, blocat, batjocorit o ţară întreagă şi pe care a adus-o într-un haos fără precedent.

Nu uitaţi, domnilor pd-l-işti, nu tot ce mişcă în România este de vânzare, chiar dacă este greu de crezut, mai sunt câţiva politicieni care nu pot fi scoşi la licitaţie, indiferent cât de generoasă este oferta pe care o aruncaţi pe piaţă. Şi să vă aşteptaţi, totuşi, ca, în curând, să fiţi nevoiţi să daţi socoteală pentru toate aceste nelegiuiri.