Parliamentary debates

Domnul Mihai Baciu:

O ţară fără tradiţii şi instituţii culturale solide şi, mai ales, fără un sistem educaţional stabil, modern şi finanţat corespunzător nu poate pretinde că aparţine lumii civilizate şi nici nu poate cere să fie primită în rândul ţărilor acestei lumi.

Acest gând mi-a revenit în minte cu ocazia studierii şi dezbaterii recentei Ordonanţe a Guvernului nr.87/2003 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2003.

Să privim mai întâi Capitolul "Educaţie" din Programul de guvernare al PSD. Este un capitol mare, întins pe multe pagini, în care obiectivele, ţintele, scopurile şi promisiunile copleşesc prin numărul lor, iar partea pe care am putea-o numi ideologic doctrinară are chiar însuşiri poetice; să privim apoi Capitolul "Educaţie" din Cartea Albă a guvernării PSD-UDMR-PUR, după doi ani de la învestire, şi ne vom veseli de multele şi grozavele succese ale PSD şi mărunţilor săi aliaţi în câmpul învăţământului şi cercetării.

De asemenea, deschiderea anului şcolar de la 15 septembrie a fost, de fapt, un prilej pentru PSD de a acoperi ţara cu adunări festiviste şi cuvântări înălţătoare despre succesele învăţământului românesc.

Privind însă spre educaţia şi cercetarea ştiinţifică din România reală, nu mai avem nici un motiv să fim veseli, ba dimpotrivă.

Multe, mari şi grave sunt durerile învăţământului românesc. Nu este nici locul şi nu am nici timpul necesar să prezint în faţa dumneavoastră fişa de observaţie completă a acestui bolnav, cu anamneză, diagnosticul, bolile şi cauzele lor.

Găsiţi această fişă - deşi incompletă - în Cartea Neagră a guvernării PSD, redactată şi editată de către un grup de specialişti ai PD.

Deocamdată, să ne îndreptăm atenţia spre O.G. nr.87/2003 privind rectificarea bugetului de stat, pentru a vedea atenţia reală de care se bucură educaţia din partea Guvernului actual, cel care o declară în Programul său "prioritate naţională".

Cel mai vitregit dintre toate marile sisteme sociale ale României în Ordonanţa de rectificare a Bugetului este tocmai învăţământul. Lui i se acordă o sumă de doar 446,4 miliarde de lei, adică mult mai puţin decât nevoile sale reale; şi când spun nevoi reale nu mă refer la acele cerinţe care, odată realizate, ar face din învăţământul nostru unul european, ci la acele cerinţe minime care să asigure supravieţuirea atât a infrastructurii sale, cât şi a slujitorilor săi.

Ordonanţa a fost respinsă în Comisiile de învăţământ ale Senatului şi Camerei Deputaţilor tocmai pentru că ignoră nevoile reale ale sistemului nostru educativ. Nu avem nimic împotriva acordării unor sume importante agriculturii, sau asigurărilor sociale - dimpotrivă - vrem ca acestea să fie şi mai mari decât apar în ordonanţă, dar nu putem lăsa nesancţionat Dispreţul cu care Guvernul tratează învăţământul şi pe slujitorii săi.

De altfel, O.G. nr.87/2003 încalcă şi Legea, în speţă, art.44 din Legea nr.631/2002 (Legea bugetului de stat) care prevede în mod explicit că la o posibilă rectificare a Bugetului se vor aloca cu prioritate fonduri pentru finanţarea învăţământului.

PD a declanşat deja campania intitulată "Recursul educaţiei", iar la Consiliul Naţional de Coordonare din 28.09.2003, se va adopta o rezoluţie pe tema educaţiei. La rândul său, Organizaţia Cadrelor Didactice a PD a iniţiat încă de săptămâna trecută dezbateri în toată ţara - la care participă elevi, profesori şi părinţi - pe tema crizei grave care afectează, în prezent, sistemul educaţiei din România.