Parliamentary debates

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

"Potenţialul economic al agriculturii în creştere"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Potenţialul economic al agriculturii reprezintă complexul de resurse naturale, materiale, umane, ştiinţifice, tehnologice de care dispune, la un moment dat, şi care exprimă posibilităţile de dezvoltare şi progres ale acesteia.

În principal, potenţialul economic al agriculturii depinde de:

• mărimea suprafeţei agricole, calitatea solului, structura de folosinţă, configuraţia geografică, condiţiile climatice;
• populaţia ocupată în agricultură, structura ei pe grupe de vârstă, nivel de calificare, grade de ocupare;
• mărimea şi varietatea aparatului tehnic de producţie;
• calitatea materialului biologic;
• nivelul de dezvoltare a infrastructurii specifice;
• nivelul de dezvoltare a învăţământului şi cercetării de profil;
• condiţiile politice, sociale şi culturale.

Agricultura României dispune de un potenţial economic remarcabil, dacă avem în vedere faptul că suprafaţa agricolă reprezintă 14.857 mii hectare, din care 63,2% este teren arabil, iar populaţia ocupată în agricultură se ridică la peste 3,5 milioane persoane.

După anul 1989, în agricultură au apărut fenomene şi cerinţe noi, pe lângă cele existente la sfârşitul economiei de comandă, a apărut formarea unui nou sistem agrar compatibil cu economia de piaţă, prin decolectivizare, dezetatizare şi privatizare, în centrul căruia se situează proprietatea privată, formarea unui nou sistem de organizare economico-socială a producătorilor şi producţiei agricole; constituirea pieţelor agricole libere; schimbarea rolului statului şi al pieţei.

Datorită supraaprecierii rolului pieţei libere în reglarea activităţii economice, au existat momente când s-a instaurat haosul în economie, dar mai ales lipsa ţintelor raţional gândite şi cuprinse într-o politică adecvată pentru diferite orizonturi de timp. Ca urmare şi agricultura a fost marcată de o serie de procese macroeconomice: declinul produsului intern brut; nivelul înalt al şomajului; procesul inflaţionist; blocajul financiar.

Dezvoltarea agriculturii României este indisolubil şi condiţionată de dezvoltarea economiei naţionale. Strategia naţională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, a pus pe prim plan asigurarea creşterii economice, astfel încât ritmurile medii anuale de creştere a PIB să se situeze, în perioada 2001 - 2005 între 4 şi 6%. Astfel, au urmat sporirea PIB-ului în 2001 cu 5,3%, în 2002 cu 5,7%, în 2003 cu 5,2%, iar în 2004 şi 2005 se prognozează o creştere a PIB-ului cu peste 5%.

Realizarea acestor ritmuri generează modificări în cererea şi oferta de produse, în ocuparea şi veniturile populaţiei, în rata şomajului şi inflaţiei, de care beneficiază şi va beneficia şi agricultura, în mod direct sau indirect.

Făcând abstracţie de acţiunea factorilor naturali, imprevizibili şi greu de contracarat, în agricultură şi în politica agrară, în mod deosebit după 2000, au apărut fenomene noi, favorabile relansării dezvoltării agriculturii atât în cultura mare, cât şi în creşterea animalelor şi în horticultură.

Hotărâtoare în creşterea potenţialului economic în agricultură este creşterea dimensiunii exploataţiilor agricole, prin concentrarea suprafeţelor de teren şi a efectivelor de animale în exploataţii mai mari, familiale şi nefamiliale, cu caracter comercial, capabile să folosească tehnici şi tehnologii performante şi să obţină randamente superioare. Există un cadru legislativ corespunzător.

Avem exploataţii agricole în toate judeţele ţării, şi multe dintre ele de succes şi provin atât din rândul exploataţiilor mari - asociaţii, societăţi agricole, exploataţii bazate pe arendarea sau concesionarea terenurilor - cât şi din rândul exploataţiilor familiale. Ele obţin randamente superioare, apropiate de cele din ţările Uniunii Europene, folosesc mijloace tehnice şi tehnologice avansate, realizează cifre de afaceri ridicate şi indicatori de performanţă, sunt capabile să facă faţă concurenţei produselor străine pe piaţa internă şi internaţională. Existenţa şi înmulţirea unor astfel de unităţi ne demonstrează, la modul cel mai concret, posibilităţile şi potenţialul economic de dezvoltare a agriculturii în viitor.

De asemenea, trebuie să nu uităm să nominalizăm factorii decisivi în creşterea potenţialului economic din agricultură, ca: reabilitarea sistemului de irigaţii, acordarea de sprijin producătorilor sub formă de alocaţii, subvenţii, despăgubiri pentru calamităţi, contracararea concurenţei neloiale care invadează piaţa internă, înfiinţarea Agenţiei SAPARD şi folosirea eficientă a fondurilor nerambursabile alocate României.

Aceste aspecte ne întăresc convingerea că agricultura este pe un drum bun şi că potenţialul ei economic este şi va urma creşterii.