Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Popescu:

"Dreptul la sărbătoarea naţională"

"A împiedica ... dezvoltarea liberă a unui popor, în direcţia geniului său naţional, nu înseamnă numai a omorî o individualitate naţională, a opri în loc propăşirea unei mase omeneşti, dar şi a adăuga o greutate moartă în mersul spre progres al omenirii întregi". (Liviu Rebreanu)

Anul acesta s-au împlinit 85 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918. Este un eveniment aniversar pentru naţiunea română şi reprezintă poate cel mai frumos moment din istoria neamului nostru.

S-a sărbătorit Ziua Naţională a României şi, prin urmare, pentru toţi românii, pentru toate forţele politice, dar şi pentru societatea civilă, trebuia să fie un moment de solidaritate şi de conştiinţă naţională, de rememorare a trecutului, de reflecţie asupra destinului ţării noastre.

Români din toate judeţele şi de pretutindeni au ieşit în stradă pentru a participa la manifestările organizate şi pentru a se bucura de sărbătoare. Poporul român a ieşit în stradă pentru că a simţit acest lucru şi, la fel ca şi în 1918, a dominat sentimentul dorinţei de unificare - o altfel de unificare, şi anume, intrarea în familia europeană.

Primul-ministru Adrian Năstase, aflat la Alba Iulia de 1 Decembrie, menţiona că, în 1918, intrarea în normalitate însemna Marea Unire, iar astăzi, intrarea în normalitate înseamnă aderarea la Uniunea Europeană, ca ţară democratică şi prosperă.

Prin urmare, prilejul de sărbătoare a existat şi a fost la fel de actual ca oricând. Românii au nevoie de sărbătoare. Şi au motive de sărbătoare, dacă privim din punctul de vedere al progreselor realizate de Partidul Social Democrat în anii de când se află la guvernare. Paşii efectuaţi în vederea integrării europene a României i-au readus acesteia un nume demn pe planul politic, economic şi social internaţional.

Astăzi avem nevoie, mai mult ca oricând, de sentimentul unităţii şi solidarităţii, pentru a fi pregătiţi să facem faţă noilor provocări care se deschid în faţa noastră. Dincolo de simpatia pentru politica unui partid sau a altuia, dincolo de elogierea sau negarea unor atitudini ale unor oameni politici, este foarte important astăzi să fim uniţi şi să facem progrese împreună. Avem nevoie să ne redescoperim pe noi înşine ca naţiune puternică, naţiune care a fost capabilă să reziste unor momente dificile ale istoriei sale. Din păcate, însă, au existat români care au demonstrat încă o dată că nu putem să ne respectăm unii pe alţii măcar de Ziua Naţională. Şi aceasta se întâmplă pentru că nu avem curajul de a aprecia ceea ce facem şi ceea ce suntem sau poate doar o facem pentru a nega realităţile pe cale de progres pe care nu vrem să le recunoaştem. Este trist că s-au speculat tot felul de argumente nefondate împotriva acestei sărbători, aşteptate de români. Şi nu este just, pentru că naţiunea nu este o întovărăşire economică de producţie şi consum şi nici nu este o juxtapunere de indivizi cu interese subiective şi egoiste, ci este un suflet care are nevoie şi de spiritualitate, de speranţă, de ideal.

Sentimentul solidarităţii naţionale, acesta pare că ne lipseşte.

Spiritul de cooperare internaţională trebuie să se armonizeze cu sentimentul naţional, pentru că astăzi ne aflăm în pragul aderării la Uniunea Europeană şi, prin urmare, trebuie să dăm dovadă că suntem un popor cu decizii ferme, care ştim să ne păstrăm verticalitatea deciziilor şi ascensiunea idealurilor.

Îi felicit pe Preşedintele României Ion Iliescu, pe primul-ministru Adrian Năstase şi pe ceilalţi membri al Partidului Social Democrat care au participat la manifestaţiile organizate de Ziua Naţională şi pentru discursurile lor omagiale, atât de actuale, totuşi, deoarece se potrivesc, într-un fel, prin noţiunea spre care s-a tins şi încă se mai tinde: unificarea. Şi, ca să fiu de acord cu domnul prim-ministru Adrian Năstase, consider că, dacă în trecut se aspira către unirea tuturor românilor, astăzi visul este parcă mai larg: unirea ... europenilor. Şi sunt de părere că, numai un popor care îşi respectă valorile sale naţionale are dreptul să tindă către valorile comunitare.