Parliamentary debates

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Minerii disponibilizaţi nu mănîncă?!..."

România şi-a definit clar voinţa politică de integrare în Uniunea Europeană. Ca stat candidat la aderare, trebuie să respecte acquis-ul comunitar, preluînd şi aplicînd legislaţia comunitară. Negocierile cu UE au început la 15.02.2000 prin deschiderea a 5 capitole din totalul de 31. Capitolul 14- "Energia", s-a aflat printre primele. Politica Uniunii Europene în domeniul energetic, (avînd drept cauză criza petrolului de la sfîrşitul anilor '60) are în vedere eficientizarea energiei, asigurarea resurselor, flexibilitatea sistemului energetic, precum şi măsuri de evitare a crizelor şi diversificare a formelor de energie. Îndeplinim sarcinile primite, dar cred că ele trebuie să ţină cont şi de repercusiunile asupra celor care reprezintă majoritatea cetăţenilor acestei ţări - muncitorii. Restructurarea energetică este cerută de Uniunea Europeană, ajustarea preţului la energia electrică şi gaze este cerută de FMI, diminuarea impactului social ar trebui să fie cerută de conştiinţa guvernanţilor noştri. Situaţia înregistrată în sistemul energetic, în ultimii ani, face ca, în ţările Uniunii Europene, să nu se poată renunţa încă la "renegatul"cărbune. La noi, procesul de închidere a minelor, impus de Banca Mondială, început în anul 1999, a creat un adevărat "genocid" economic-social şi moral, în zonele respective. Un număr de 155 de localităţi din regiunile miniere depind în proporţie de 50% de veniturile asigurate din activitatea minieră desfăşurată în aceste zone. Închiderea minelor afectează direct situaţia socială şi materială a disponibilizaţilor, influenţînd negativ şi situaţia tinerilor. Aceştia nu au nici o şansă în ceea ce priveşte opţiunea locului de muncă. Au fost cheltuite fonduri imense pentru închiderea minelor, fără a se veni cu alternative la vidul economic creeat în aceste zone.

Există ţări ale Uniunii Europene care continuă să aloce subvenţii mineritului. Este chiar o politică a Uniunii, de a nu se crea o dependenţă totală de importuri, mineritul continuînd să primească un anumit nivel de subvenţii. Directivele Uniunii Europene acceptă respectivele subvenţii pînă în anul 2010, cu flexibilitate şi după acest an.

Dacă restructurarea se impune din exterior, măsurile de diminuare a impactului social ar trebui să constituie o prioritate pentru guvernanţi, preocupaţi prea mult doar de interesele lor personale. Guvernul trebuie să intervină prin măsuri de reglementare şi prin alocare de fonduri orientate spre aceste zone ajunse defavorizate.

Elemente cheie, precum: investiţii în zonă, dezvoltarea de alternative economice durabile, alternativă pentru noi locuri de muncă, reconversie profesională şi acordare de credite fără dobîndă, necesare iniţierii de afaceri pentru disponibilizaţi, sunt doar cîteva puncte care ar trebui prioritar luate în calcul de guvernanţi. Revitalizarea economiei din regiunile miniere afectate, avînd în vedere lipsa unor sectoare complementare alternative activităţii miniere, necesită aplicarea unui management corespunzător acestor regiuni.

Guvernanţii nu ar trebui să desfiinţeze locuri de muncă fără a exista posibilitatea înfiinţării altora noi. Este ştiut faptul că o persoană este cel mai bine protejată social atunci cînd are un loc de muncă sigur. Nu se poate desfiinţa peste noapte un sector al economiei în care este angrenată aproape toată populaţia unei zone, fără a-i oferi protecţie socială sau alternative...

Disponibilizările se fac pe bandă rulantă, ignorîndu-se cu bună ştiinţă faptul că sumele compensatorii primite de aceştia nu ţin o veşnicie.

Prin HG nr.103/2004, Guvernul adoptă unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit, prin înfiinţarea complexelor energetice Craiova, Turceni, Rovinari, ca societăţi comerciale pe acţiuni de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit şi de exploatare a minelor şi carierelor de lignit, la care acţionar este statul, prin Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC). Complexele energetice au fost create prin unirea termocentralelor cu minele de cărbune de la care se aprovizionau, din cadrul Companiei Lignitului Oltenia. Cele trei complexe energetice reprezintă cele mai mari termocentrale pe cărbune ale României, fiind şi cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor la care produc energie electrică. Spre deosebire de declaraţiile Ministrului Dan Ian Popescu, sindicatele din Oltenia susţin că "înfiinţarea complexurilor a determinat pierderi de peste 1000 miliarde lei". Cu toate că termocentralele nu pot funcţiona fără cărbune, minele se închid ca fiind nerentabile, iar termocentralele sunt nevoite să importe materie primă!!! (ex. Termocentrala Mintia-Deva, care a rămas fără huila de la Petroşani şi a fost nevoită să o importe).

Cei mai importanţi agenţi economici din zona minieră a Olteniei, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi Complexele energetice Rovinari şi Turceni, de altfel cele mai mari din ţară, realizează 70% din producţia naţională de lignit energetic şi produc aprox. 40% din energia electrică.

Subliniez acest lucru, ca să nu avem surpriza că şi acestea se vor vinde la fier vechi, ca multe altele. În Valea Jiului scandalurile sunt legate de sărăcia şi nenorocirile zonei. Cu toate acestea, oameni politici zonali adună afaceri pe spatele mineritului. Dacă la cantina Exploatării miniere Vulcan se numără porţiile de mîncare ale minerilor, baronii Văii Jiului fac afaceri de zeci de miliarde, pe spatele întreprinderilor miniere. Utilajele miniere sunt vîndute ca fier vechi la firmele baronilor locali şi vopsite pentru a fi revîndute apoi ca noi, Companiilor Naţionale a Lignitului şi Huilei. Se pare că nici măcar achiziţionarea de cizme, atît de necesare minerilor, nu se face fără comisioane substanţiale. Salariile compensatorii ale celor disponibilizaţi, derulate prin bănci, se face cu încasarea de comisioane fabuloase de către cei care au contribuit la disponibilizarea lor. Slogane electorale, precum : Aproape de oameni!, Pentru oameni!, Împreună cu oamenii!, sunt doar baloane de săpun în campania electorală, ce se sparg o dată cu trecerea acesteia...Guvernanţii nu vor să vadă că prin întreruperea activităţii capacităţilor de producţie în industria minieră, aceasta a devenit principalul generator de şomaj, fiind dintre cele mai afectate zone în ceea ce priveşte creşterea ratei şomajului. Pentru diminuarea dezechilibrului creat ar trebui luate măsuri cu efect imediat, de reconversie a forţei de muncă şi revitalizare a acestor zone prin atragere de investiţii. În actualul context economic, zonele miniere, în special cele din Valea Jiului, sunt regiuni în declin industrial, fapt care ar fi trebui să determine Guvernul să se pregătească pentru plasarea de noi activităţi economice. Toate aceste măsuri antisociale ale Guvernului, evidenţiază faptul că acestuia nu-i pasă de milioanele de oameni rămaşi fără locuri de muncă. Poate că după alegeri va veni un alt Guvern, mult mai capabil şi mai conştient de faptul că nu reprezintă decît un administrator al problemelor cetăţenilor, pe care aceştia au şansa să-l amendeze, din păcate, doar o dată la 4 ani.